Ne-am iubit cu pasiune, cu furie, cu suferinţă, dar nu puteam trăi aşa. Am plecat să strâng bani ca să-ţi aştern lumea la picioare. Am reuşit, dar acum, banii nu mai valorează nimic.
Mă uit la un număr şi mi-e teamă să-l ating. Nu ţi-am cerut să mă aştepţi, nu puteam s-o fac, pariasem pe un viitor şubred şi, întâmplător, am câştigat. Şi te-am pierdut pe tine. A meritat? Nu, dar, în orice situaţie, te pierdeam. Înainte nu îţi puteam oferi fericirea, acum pot, dar nu mai am cui. Aşa e viaţa, imperfectă.
Aş putea să-l ating, să sune, să răspunzi, să-ţi aud vocea şi, apoi, să închid. Să şterg numărul din agendă şi să merg mai departe. Te voi păstra mereu în sufletul meu!