Eu te ascultam, îţi sorbeam cuvintele deşi ştiam că-mi spui doar o poveste. Ştiam că nu voi putea trece peste prăpastia care ne desparte. Între noi a rămas doar acea noapte în care părul tău mirosea a mere coapte. Au rămas cuvintele tale care mi-au arătat o viaţă atât de puţin zbuciumată încât am considerat că nu o merit. Să ştii că mă gândesc deseori la vorbele tale, iar casa aceea de la umbra dealului o voi construi cu mâinele mele, din disperare şi din respect pentru dragostea pierdută pentru totdeauna. Voi sta în curte şi voi bea vin, privind asfinţitul. Te voi aştepta să-mi faci copii pe care să-i creştem cu dragostea noastră.