
Părinţii mei au renunţat de mult să mai spere că vor avea şansa să prindă un nepot. Le-aş face unul aşa de fan, la întâmplare, dar n-am cu ce să-l cresc şi ne-am chinui amândoi.
Am împlinit 30 de ani şi mă simt blocată. Mi-ar trebui un impuls. Nu vreau să mai trăiesc la întâmplare, să-mi pierd weekendul prin cluburi, să am relaţii pasagere, iar starea mea de normalitate să fie tristeţea. Deşi n-am nicio idee în acest moment, cred că a venit momentul să mă mut din oraş, din ţară. Să o iau de la început. Trebuie să-mi fac curaj!
Pai se pare ca intelegi ca ai o problema: nu ar trebui sa te culci cu barbati insurati, cu seful etc.- cu barbati nepotriviti pe scurt. N-ar strica sa te rogi lui Dumnezeu sa te lumineze ce sa faci, dar in primul rand ai grija cu ce fel barbat vrei sa ai o relatie.
Deci nu inteleg care e adevarata problema? Ca nu urmezi turma, ca nu faci ce face turma? Rahat....