Disperarea mă face să beau peste măsură, aşa că trebuie să ies din starea astaUneori mă gândesc să mă călugăresc, dar nu sunt atât de credincioasă şi ar trebui să tai drastic din porţia de vin. Aşa că prefer să mai încerc aici, în lume, să-mi fac un rost.
Părinţii mei au renunţat de mult să mai spere că vor avea şansa să prindă un nepot. Le-aş face unul aşa de fan, la întâmplare, dar n-am cu ce să-l cresc şi ne-am chinui amândoi.
Am împlinit 30 de ani şi mă simt blocată. Mi-ar trebui un impuls. Nu vreau să mai trăiesc la întâmplare, să-mi pierd weekendul prin cluburi, să am relaţii pasagere, iar starea mea de normalitate să fie tristeţea. Deşi n-am nicio idee în acest moment, cred că a venit momentul să mă mut din oraş, din ţară. Să o iau de la început. Trebuie să-mi fac curaj!
Pai se pare ca intelegi ca ai o problema: nu ar trebui sa te culci cu barbati insurati, cu seful etc.- cu barbati nepotriviti pe scurt. N-ar strica sa te rogi lui Dumnezeu sa te lumineze ce sa faci, dar in primul rand ai grija cu ce fel barbat vrei sa ai o relatie.
Deci nu inteleg care e adevarata problema? Ca nu urmezi turma, ca nu faci ce face turma? Rahat....