Este usor de observat ca in ultimii ani concubinajul este formade convietuire preferata casatoriei, adesea invocandu-se motiveleeconomice, dar nu numai.

Este usor de observat ca in ultimii ani concubinajul este formade convietuire preferata casatoriei, adesea invocandu-se motiveleeconomice, dar nu numai. Desi nu au o relatie recunoscuta de lege,nimic nu impiedica un cuplu necasatorit sa dobandeasca bunuri impreuna,sa contracteze datorii sau sa dea nastere copiilor. Si atunci intervinprobleme legate de partaj.

Desi intr-un asemenea tip de a trai impreuna cu persoana iubita nuexista drepturi si obligatii de genul celor reglementate prin lege pentrucasatorie, adesea viata ii pune pe cei doi parteneri in fata unor situatiiinedite. Lucrurile, de obicei, nu ridica probleme atata timp cat o astfelde relatie merge bine si cei doi se inteleg. Situatiile tensionate seivesc abia atunci cand relatia se rupe si fiecare pretinde cate cevadin ceea ce a acumulat pe parcursul concubinajului.

Mai intai sa precizam ca, din punct de vedere juridic, pe planulrelatiilor personale nu exista probleme. Fiecare isi poate parasipartenerul de viata atunci cand considera necesar. Este, de altfel,avantajul incontestabil al unei asemenea relatii.

Dar, asa cum aratam, de multe ori concubinii dobandesc in comun bunurisi se pune problema care este regimul acestora. Am vazut intr-un articolanterior ca sotii sunt proprietari ai bunurilor comune in devalmasie,modul lor de contributie la achizitionarea bunurilor socotindu-se inraport cu intreaga masa partajabila, si nu raportat la fiecare obiect inparte.

Spre deosebire de regimul comunitatii, in cazul bunurilor dabanditede concubini se va avea in vedere fiecare bun in parte. Astfel, daca laachizitionarea unui obiect de mobilier cei doi au contribuit in proportieegala, atunci tot in aceasta proportie vor avea dreptul sa ia in cazulpartajului. Tipul de proprietate se numeste pe cote parti, deoareceproportia fiecaruia de contributie este stabilita foarte precis. Dacaun anumit bun dobandit nu este partajabil in natura si fostii concubininu se inteleg, atunci obiectul respectiv poate fi vandut si suma de baniobtinuta va fi impartita conform cotei ce-i revine fiecaruia.

Sa mai precizam ca, spre deosebire de soti, oricare dintre concubiniin calitate de proprietar comun poate face acte de folosinta asuprabunurilor comune numai in masura in care nu aduce atingere folosinteiconcomitente a celuilalt proprietar si nu schimba destinatia bunurilorrespective, ceea ce inseamna, in fapt, ca actele de folosinta nu potfi facute decat cu consimtamantul celuilat coproprietar.

Cu atat maimult, actele de dispozitie nu pot fi facute decat cu consimtamantulceluilat coproprietar. Adesea, se intampla ca cei doi concubini sadobandeasca, prin contributie comuna un imobil si ulterior sa incheie ocasatorie. Asa cum a validat practica, este valabila conventia sotilorca de la data casatoriei bunul sa devina comun, si nu in proprietatecomuna pe cote-parti.

O alta situatie intalnita in practica a fost aceea in care un bun estedobandit de cei doi parteneri de viata, dar in actul de achizitiefigureaza numai unul dintre ei. Contributia si a celuilalt partenerfiind o situatie de fapt, poate fi dovedita prin orice mijloc de proba,inclusiv cu martori. Concubinii, spre deosebire se soti, nu au vocatiereciproca la mostenirea celuilat. Este vorba de mostenirea legala,deoarece nimic nu ii impiedica sa lase un testament prin care sa-linstituie mostenitor pe partenerul sau.

Asa cum am amintit mai sus, dintr-o astfel de relatie pot rezulta sicopii. In legatura cu situatia copiilor nascuti in afara casatoriei,acestia se bucura de acelasi regim de ocrotire ca si orice copil dincasatorie. Astfel, ambii parinti au obligatia de a ingriji de bunacrestere si dezvoltare a copilului lor minor, iar sotul caruia nu iieste incredintat spre crestere si educare trebuie sa plateasca pensiede intretinere in raport cu veniturile sale in cotele prevazute de Codulfamiliei (1/4 pentru un copil, 1/3 pentru doi si 1/2 pentru trei sau maimulti copii). Totodata, copilul nascut in afara casatoriei beneficiazade relatiile de rudenie si fata de rudele parintilor sai, are dreptulsa vina la mostenirea ambilor parinti sau la mostenirea altor rude.

Probleme s-au ridicat in legatura cu numele de familie pe care il vapurta un astfel de copil. Codul familiei arata ca, daca copilul estedin afara casniciei, el va dobandi numele de familie al aceluia dintreparinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita.

In cazul incare filiatia a fost ulterior stabilita si fata de calalalt parinte,instanta judecatoreasca va putea da incuviintare copilului sa poartenumele acestuia din urma. In cazul in care copilul a fost recunoscut inacelasi timp de ambii parinti, copilul va purta numele de familie al unuiadintre parinti ori numele lor reunite, daca parintii se inteleg cu privirela acest aspect. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelarade la domiciliul copilului va hotari, dupa ce i-a ascultat si pe parinti.