Studiu: Copiii batuti devin foarte agresivi la randul lor
Viata sub teroare are repercursiuni grave asupra copilului tau
Copiii loviti in mod frecvent la varsta de 3 ani ajung ca la 5 ani sa fie foarte agresivi, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Tulane University. Acest rezultat vine in sustinerea unui alt studiu al oamenilor de stiinta de la Duke University, care au scos la iveala faptul ca micutii "altoiti" la varsta de 1 an ajung sa aiba rezultate scazute la testele psihologice de aptitudini cognitive realizate la varsta de 3 ani. Ce sa mai vorbim despre "urmele" lasate, pentru tot restul vietii, asupra psihicului? Acestea sunt devastatoare.
Din pacate, inca mai exista multi parinti care sunt de parere ca violenta este "spre binele copilului, pentru ca il face sa realizeze ca a facut o greseala pe care nu o va mai repeta". Pentru a-i arata micutului ca a gresit, inca mai exista parinti care omit comunicarea, optand pentru calea cea mai usoara, dar distructiva pentru psihicul copilului - violenta fizica. Uita insa ca violenta naste violenta, iar rezolvarea problemelor in acest mod este mai departe decat si-ar putea imagina.
Disciplinarea copilului nu se realizeaza prin lovire sau alte forme de pedepsire corporala, oricat de mult ar fi gresit acel suflet. Academia Americana de Pediatrie considera ca este mult mai constructiva "strategia" prin care se limiteaza timpul copilului de a iesi la joaca alaturi de prieteni. Astfel, prichindelul va avea un ragaz in care poate reflecta la comportamentul si consecintele actiunilor sale. Daca la acestea se adauga o comunicare eficienta a parintilor cu micutul, cu siguranta problemele isi vor gasi o rezolvare eficienta.
Potrivit studiului realizat de cei de la Tulane University, la dezvoltarea agresivitatii copilului contribuie si alti factori: lipsa de afectiune a mamei, violenta si agresiunea dintre parinti, stresul maternal si depresia, abuzul parintilor de alcool etc.
Valentina, acum in varsta de 19 ani, imi povesteste ca inca de mica a fost batuta de tatal ei, iar "urmele psihice" se simt si acum si se vor simti pentru mult timp: "Am facut parte dintr-o familie in care inca de mica am vazut si am simtit ce inseamna sa primesti rafale de umilinte, amenintari si batai. Deseori am cazut victima in fata unui tata violent, care, la randul lui, a cunoscut violenta, plin de frustrari, avid de putere si control.
De multe ori, stateam tintuita in pat, tremurand de frica la vederea umbrei uriase care parea sa nu se mai opreasca din lovituri. Era perioada in care ma dezvoltam ca individ, iar singurele sentimente pe care le aveam erau de frica, vinovatie si umilinta. Bataia pe care o primeam nu avea un motiv anume, dar trebuia sa existe macar o data pe saptamana. Eram foarte mica, dar amintirile imi sunt foarte proaspete si nu le pot sterge din minte. Pana acum nu am avut un comportament agresiv, asta pentru ca duc o lupta continua cu mine insami, imi inabusesc pornirile insetate de a lovi.
Din pacate, inca mai exista multi parinti care sunt de parere ca violenta este "spre binele copilului, pentru ca il face sa realizeze ca a facut o greseala pe care nu o va mai repeta". Pentru a-i arata micutului ca a gresit, inca mai exista parinti care omit comunicarea, optand pentru calea cea mai usoara, dar distructiva pentru psihicul copilului - violenta fizica. Uita insa ca violenta naste violenta, iar rezolvarea problemelor in acest mod este mai departe decat si-ar putea imagina.
Disciplinarea copilului nu se realizeaza prin lovire sau alte forme de pedepsire corporala, oricat de mult ar fi gresit acel suflet. Academia Americana de Pediatrie considera ca este mult mai constructiva "strategia" prin care se limiteaza timpul copilului de a iesi la joaca alaturi de prieteni. Astfel, prichindelul va avea un ragaz in care poate reflecta la comportamentul si consecintele actiunilor sale. Daca la acestea se adauga o comunicare eficienta a parintilor cu micutul, cu siguranta problemele isi vor gasi o rezolvare eficienta.
Potrivit studiului realizat de cei de la Tulane University, la dezvoltarea agresivitatii copilului contribuie si alti factori: lipsa de afectiune a mamei, violenta si agresiunea dintre parinti, stresul maternal si depresia, abuzul parintilor de alcool etc.
"Nu vreau sa devin un monstru ca el..."
Valentina, acum in varsta de 19 ani, imi povesteste ca inca de mica a fost batuta de tatal ei, iar "urmele psihice" se simt si acum si se vor simti pentru mult timp: "Am facut parte dintr-o familie in care inca de mica am vazut si am simtit ce inseamna sa primesti rafale de umilinte, amenintari si batai. Deseori am cazut victima in fata unui tata violent, care, la randul lui, a cunoscut violenta, plin de frustrari, avid de putere si control.
De multe ori, stateam tintuita in pat, tremurand de frica la vederea umbrei uriase care parea sa nu se mai opreasca din lovituri. Era perioada in care ma dezvoltam ca individ, iar singurele sentimente pe care le aveam erau de frica, vinovatie si umilinta. Bataia pe care o primeam nu avea un motiv anume, dar trebuia sa existe macar o data pe saptamana. Eram foarte mica, dar amintirile imi sunt foarte proaspete si nu le pot sterge din minte. Pana acum nu am avut un comportament agresiv, asta pentru ca duc o lupta continua cu mine insami, imi inabusesc pornirile insetate de a lovi.
Citeste in continuare
-
-
România, țara victimelor vinovate
Mama și copilul · Jurnal de mamă singură
-
-
Lecția unui părinte: Și-a pus fiica să meargă la școală 8 km pe jos, în frig, pentru că a bătut o colegă - VIDEO
Actualitate
-
Jos mâinile! Rochia inteligentă care arată cât de des sunt pipăite femeile de bărbați
Actualitate
-
Campioană la ultramaraton, agresată sexual în Budapesta. Refuză să-și ascundă vânătăile și are un mesaj direct: „Fugi!“
Actualitate
-
Bătaia nu-i ruptă din Rai: Pedepesele corporale aplicate copiilor îi influențează negativ
Actualitate
desi l-am iubit mai mult decat pe mama,tata avea niste apucaturi de nebun,bautura bataie si curve, mai rau este ca am ajuns la fel ca el,trag niste betii si mut blocul cand ma apuca,nu reusesc sa ma controlezz deloc. m--am gandit ca sinuciderea ar fi cea mai buna optiune pentru vecini si ai mei,sunt o povara desi baiat bun cand sunt treaz
cum se poate ca un copil ( subsemnatul) sa fie batut cu cruzime terorizat si nimeni sa nu bage de seama . nici vecinii. vecinii au zimbit cind eu am primit bataie. profesorii de la scoala nici nu au bagat de seama
cu toata bataia si umilinta si batjocura am obtinut o familie
buna am auzit povestea ta si asi vrea daca nu te superi sa vorbim asi vrea sa tin despre tine un projet la scoala daca vrei facebookul meu e michelleplic mias bucura daca mai anunta sa vb despre asta doar daca vrei :)
fac parte din copii batutzi pt orice greseala:( am citit c s-a scris si mai putzin si plangeam pt k stiu c inseamna bataia din orice tampenie...eram mika eram copil neastamparat si nevinovat...imi amintesc k yo si o vecina am mers sa luam suc la tec nu mai stiu d unde aveam bani si kand a aflat taika-meu a inceput sa ma bata sa ma puna la coltz zikandu-mi cum pot sa beau dupa altzii k p atunci erau pahare d plastic kare se pueau spala...sa nu mai spun d sc din cls I pana prin a 8-a daka nu ma insel batai cu lingura d lemn palme peste kap d la mama-mea...iar asa la 18 ani am mers la o prietena la ora 10 trebuia sa fiu akasa kand am intarziat taika-meu a inceput sa urle iar daka ii raspundeam inapoi ma batea m-a luat d gat si m-a trantit d geam alta faza cu o vecina de-a prietenei mele dar si yo nestiind finnd mai naiva k pana nu gresesti nu-ti dai seama am acceptat hainele p kare vroia sa le vanda vecina prietenei mele sa nu se intzeleaga gresit)cu vreo 2-3 lei...dupa un timp acea vecina mi-a cerut 10lei p hainele alea...i-am dat fiind naiva p atunci:( se face seara tarziu trebuia sa ajung akasa am venit cu fratele ei cu taxy si mi-a cerut imed banii in seara aia din nou un skandal monstru cu taika-meu daka era dupa el facea skandal si la prietena mea akasa:((( de-mi mai amintesc voi mai scrie
va salut ,ma numesc rosenbaum gavriel ,in virsta de 62 de ani. in copilarie am fost batut la scoala de um elev pe nume rezeanu ion,citeodata si de toata clasa. acasa am fost batut si batjocorit de fratii mei(rosenbaum robert si rosenbaum vladimir).cind rosenbaum robert ma batea ,rosenbaum vladimir era in culmea fericirii ca eu am primit bataie.in afara de asta :cind am primir bataie acasa'primul care a aflat :cine credeti ca a fost? rezeanu ion
Familiile tiganesti sunt atat de unite, incat chiar am avea ce sa invatam de la ele. Si acolo exista injuraturi, abuzuri, dar macar parintii tigani nu se unesc cu abuzatorii propriilor lor copii, daca un tigan stie ca al sau copil a fost nedreptatit de profesor, sau nu a fost aparat de grupurile "rebele" din scoala, toata scoala are sanse sa fie "mutata din loc", ei ataca cu toata familia, catel, purcel, politie, daca e cazul, acei profesori ii vor menaja pe copii tigani ca si cum ar fi ail or, in vreme ce la noi, romanii, numai o simpla neintelegere cu cineva poate atrage asupra copilului toata negativitatea familiei!
Cat ne-am plange ca nu avem guvernanti competenti, mai bine ne-am plange ca avem prea multa dezordine in familii-de-aia e tara asta asa cum e. Autoritatile efectiv incurajeaza abuzarea copiilor prin interzicerea legitimei aparari! De exemplu: Daca un copil este fizic mai puternic decat parintii sai, sau ar sti aikido(ca de exemplu), el nu ca nu ar putea sa riposteze, dar nu riposteaza pentru ca stie ca nu are pe nimeni de partea sa, cand toti se vor razbuna in mod regulat si inzecit:nu are de partea sa nici pe restul familiei(care de multe ori e cauza abuzurilor, tesand intrigi mincinoase, invidioase, etc.), nici pe autoritati, nici pe profesori(care de multe ori habar nu au ca sedintele cu parintii nu sunt decat o manipulare masonica, menita spre a-i intoarce pe copii impotriva parintilor, profesorilor, si viceversa), si nici Biserica nu ii ajuta, Biserica mai degraba ii apropie pe bietii copii direct de abuzatorii lor, evident impiedicand selectia naturala!! De-aia nu mai avem tineret de calitate si forte de munca! Rusine celor ce ne-au lasat calcati in picioare!(Eu bat apropo-ul la adresa profesorilor care au amestecat faptele ca sa iasa ei basma curata, la adresa vecinilor care au tacut cand corect era sa se uneasca cu sutele ca sa apere un singur copil strain, si la mai toti cei ce au continuat acest cerc vicios). Rusine!! Aici nu mai e vorba despre traume fizice(care pt un om solid nici nu sunt simtite), ci de cele emotionale, caci prin toate acestea, suntem din ce in ce mai indepartati de dragoste, mai indepartati de Dumnezeu si din pacate, mai apropiati de sistemul pe care l-am ignorat singuri! Eu nu spun sa fim violenti si impotriva abuzatorilor, caci s-ar intoarce impotriva noastra, dar oamenii ar trebui sa mai si desparta familiile care nu se inteleg, nu sa le apropie, caci apropierea de abuzatori nu vine de la Dumnezeu, ci de la guvernele din umbra!! Oameni buni, treziti-va si nu il mai cautati pe Dumnezeu in conventional, in cotidian, ci in dragoste! Haideti sa nu ne mai lasam apropiati de toti abuzatorii, si sa ne apropiem, de exemplu, de taranul de la Cuca Macaii care a vrut sa ne invete ceva cu calm si rabdare, sau de profesorii de istorie care desi pot parea aroganti, au ca scop dezvoltarea spirituala a semenilor lor! Cautati apropierea emotionala, acea INCREDERE, nu mai cautati dragoste la toti parvenitii care se cred rude cu voi doar pt ca au acelasi sange si doar pt ca sunteti rude pe hartie! Ma adreses tuturor copiilor, dar adultilor in special, mai ales cei in cautare de dezvoltare spirituala veritabila! "Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa;ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si-si vor da invatatori dupa poftele lor."(universitati ca Spiru Haret, profesori santajati de parinti sa dea note prea mari, ca sa nu-si bata copii, sau pur si simplu parinti aroganti, care nu tolereaza sa-si indrepte gre selile fata de copii lor, mai bine i-ar bate, sau i-ar da afara din casa, dupa mintea lor). "Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite"(de genul:"cate nu face mama pt tine", "toate poftele" sau: "am dat eu vreodata in tine?" sau:"ai auzit-o pe mami injurand?de ce vorbesti urat?" Oameni buni, mai deschideti ochii si catre incompatibilitatile zodiacale, caci au trecut testul timpului si in ele este Dumnezeu, nu in religii care l-au indepartat pe om de INCREDERE si n-au trecut testul timpului! Asa ca problema copiilor abuzati e foarte complexa!
am trait si eu cu teroarea-n casa..Am fost singura la parinti dar mama mea a avut grija sa se ocupe tare bine de educatia mea..inca din primii ani de viata..nu-mi amintesc sa fi fost batuta inainte de a merge la scoala, dar din clasa 1 am inceput sa cunosc adevaratele batai..ambitia ei a fost sa iau premiul I iar pt asta ma "ajuta " la lectii..cu urlete ingrozitoare, cu palme peste cap si cu foi rupte din caiet..eram terorizata numai cand o vedeam..a rupt pe mine un camion de linguri de lemn..Acum la 33 de ani ii reprosez de cate ori am ocazia si-mi spune ca nu au fost chiar asa, ca nu-si aminteste sau ca era mult prea stresata si frustrata sa ma suporte pe mine si prostiile mele..sau chiar mi s-a reprosat ca eram o mare mitomana si incercam s-o mint in orice faceam..citind articolul, imi dau seama ca, era atat de logic comportamentul meu: cum sa nu mint?cum sa nu ascund orice gresala cand imi era frica si sa respir??Chiar si dupa 20 de ani a incercat sa ma mai loveasca dar am dat inapoi, am dat cu ura, si toate frustrarile mele s-au adunat atunci..cred ca a citit ura asta in glasul meu gutural si in ochii mei ca nu a mai indraznit sa ridice mana pana acum...
Trebuie sa contrazic acele studii. Eu am avut parte de acele " corectii " cu sau fara motiv, doar asa ca sa stiu cine e seful, sau mai explicit - sa stiu cine imi da sa mananc, toata copilaria si adolescenta mea. Acum sunt o persoana matura, ma indrept vertiginos spre 50 de ani, dar nu am fost nici o clipa violenta cu copilul meu. Dar un lucru pot sa va spun sigur : ranile in suflet raman toata viata si nu trec cu nimic. Un sfat. Daca ati fost agresati in copilarie, nu faceti ca parintii vostri. Copiii nu sunt vinovati de situatia voastra financiara, de nneantelegerile din familie sau de altele.
Da, si eu am fost batuta de mama in fiecare zi sistematic.Daca nu greseam invoca ea ceva, ba ii deranjasem un pres, ba nu ma descaltasem unde trebuia, oricum mi-o tragea cu o nuia pana imi ramaneau urme irosii pe picioare sau cu lingura de lemn,sau pur si simplu imi tragea palme peste cap si ma tragea de parul de la ceafa.Mai tarziu mi-a explicat ca eram prea neastamparata si fara bataie nu facea nimic cu mine.Ba a pretins si ca a facut sacrificii ca m-a crescut si m-a dat la scoala,deci ii sunt datoare pe viata.Nu imi aduc aminte vreun gest de tandrete din partea parintilor.Dar nu pot sa nu recunosc ca am fost mereu curat imbracata,bine hranita si nu mi-au lipsit cele necesare ca sa ma fac mare si sanatoasa.In rest, nu stiu ce concluzii as putea trage din asta,acum cu mintea de om matur.Cert e ca parinte nu am avut ocazia sa fiu,din pacate.