Studiul arată că femeile căsătorite fac mai multe treburi casnice decât cele singure și muncesc mai mult, deși, teoretic, au un ajutor.

Mi se pare că feminismul a căpătat o conotație negativă din cauza atitudinilor duse la extrem de unele feministe cu exces de zel. Când aud cuvântul feministă, unii oameni își imaginează probabil o femeie care crede că bărbații sunt toți niște porci care ar trebui să crape. 

Dar să lăsăm la o parte acești termeni pe care oamenii îi interpretează după bunul lor plac. Să revenim la mama și tata. Nu bărbat și femeie, ci mama și tata. Acei doi oameni care trebuie să-și crească împreună copiii. Iar pentru asta ar trebui să ne imaginăm că nu au niciun sex. Sunt doar doi oameni, cu drepturi și responsabilități egale. Sau așa îmi imaginez eu că ar trebui să fie.

Pe vremea bunicilor noștri, rolul femeii era acela de a sta acasă și de a avea grijă de familie. Iar asta implica absolut tot, de la curățenie, mâncare și îngrijit copiii. O activitate fără pauze și timp de relaxare, pe care oricum nu o aprecia nimeni. Situația a început să se schimbe după Al Doilea Război Mondial și odată cu industrializarea. Femeile lucrau cot la cot cu bărbații. Dar când veneau acasă, o luau de la capăt, cu un alt job destinat lor - gătit, curățenie, spălat, călcat etc. Situația s-a mai schimbat de-a lungul timpului, iar treburile casnice sunt împărțite mai bine. Dar se pare că nu suficient de bine.

O mamă căsătorită din prezent respectă același ritual ca și bunicile noastre - vine acasă de la serviciu și are obligația și responsabilitatea de a începe cel de-al doilea serviciu: trebuie să gătească, să strângă după copil (uneori și după soț...), să-l hrănească, să-i facă baie, să spele și să calce hainele, să pregătească pachețele și să facă liste de cumpărături. De multe ori, tatăl face aceste lucruri pentru că e el băiat bun, nu pentru că ar simți că este și responsabilitatea lui. 

Mă amuză și în același timp mă scot din sărite remarcile de tipul "Am dat cu aspiratorul. Să nu zică nevastă-mea că nu o ajut eu la treabă". Sunt atât de multe chestii greșite în această afirmație că nici nu știu cu ce să încep. În primul rând, se presupune că datul cu aspiratorul este ceva ce ea trebuie să facă și este exclusiv datoria ei. Ajutorul vine din mărinimia lui. În al doilea rând, lasă impresia că a făcut ceva PENTRU ea. Prietenul meu, nu ai dat cu aspiratorul pentru ea. Poate pentru voi. Iar în al treilea rând, pare să sune a un eveniment deosebit. Ceva pentru care merită cel puțin o medalie, dacă nu chiar o statuie.

Dar să fii o mamă bună înseamnă să "sclavagești" întreaga zi, să ai haine perfect călcate, curățenie impecabilă și mâncare gătită în frigider, dar să nu mai ai timp și energie pentru copilul tău? 

Există bărbați care își cresc singuri copiii și se descurcă excelent. Există tați și soți pentru care spălatul vaselor, aspiratul sau strânsul rufelor sunt doar niște activități banale de zi cu zi, pe care le împart în mod egal cu femeia pe care o iubesc. 

Pentru ei nu reprezintă în niciun caz ceva ce îi face mai puțin bărbați. Treburile casnice sunt, așa cum ar trebui să fie, niște banalități care trebuie rezolvate împreună, cât mai repede, pentru ca mami și tati să aibă mai mult timp pentru ei și copiii lor.

Din păcate, așa cum arată studiile dar și realitatea pe care o trăim, acești bărbați sunt încă puțini, iar mamele sunt nevoite să care întreaga familie pe umeri.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!