Întreaga suflare a României, care a procreat în urmă cu şase ani, se dă acum de ceasul morţii ca să-şi înscrie progeniturile la cele mai bune şcoli ale patriei.

Întreaga suflare a României, care a procreat în urmă cu şase ani, se dă acum de ceasul morţii ca să-şi înscrie progeniturile la cele mai bune şcoli ale patriei. Cum era de aşteptat, şcolile alea bune nu sunt suficiente pentru câţi părinţi dornici de performanţă avem. Şi nu vorbim aici de şcoli fără bude şi apă curentă, ci de rezultatul atâtor ani de subfinanţare a sistemului, care i-a îndepărtat din clase pe cei mai buni dascăli. Toţi părinţii caută azi "o doamnă învăţătoare bună şi cumsecade" într-o societate care promovează obsesiv în ultimii 20 de ani arhetipul piţipoancei de mall, întreţinută de cocalarul cu Audi.

Noua lege a educaţiei are o prevedere de bun simţ – aceea a înscrierii copiilor la şcolile de cartier – dar generează o isterie naţională de neimaginat, un manelism al părinţilor care ţin cu tot dinadinsul să lipească bani pe fruntea anumitor profesori, ca să le cânte o dedicaţie şi plodului lor. Zilele astea se vede "valoarea" părinţilor, şi se împarte aia viitoare, iluzorie, a copiilor.

După ce dau lunar, la grădiniţă, sume cât salariul mediu pe economie, părinţii se înghesuie să plătească oricât ca să-şi vadă plozii înscrişi "la o şcoală bună", dar îşi păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Mai multe poţi citi aici!