Auzim din presă sau de la profesionişti că nu este corect şi sănătos să ne educăm copiii cu violenţă – fizică, verbală, emoţională. Dar ce putem face pentru a deveni părinţi eficienţi, responsabili, relaxaţi, care reuşesc să îşi educe copiii construind în acelaşi timp o relaţie pozitivă cu aceştia?

Auzim din presă sau de la profesionişti că nu este corect şi sănătos să ne educăm copiii cu violenţă – fizică, verbală, emoţională. Dar ce putem face pentru a deveni părinţi eficienţi, responsabili, relaxaţi, care reuşesc să îşi educe copiii construind în acelaşi timp o relaţie pozitivă cu aceştia?

În primul rând este important să abordăm dezvoltarea copilului şi comportamentele acestuia într-o manieră constructivă, fără a-l răni. La baza educaţiei şi îngrijirii copiilor stau comunicarea şi atenţia îndreptată asupra nevoilor lor. Astfel aceştia vor fi încurajaţi să îşi dezvolte abilităţile personale şi să se simtă bine cu ei înşişi, să aibă stimă de sine.

Paşi esenţiali pentru o strategie pozitivă de parenting:

1. Crearea unui mediu familial sigur şi relaxant

Un mediu familial sigur şi relaxant este cel în care: riscul de accidente domestice este minim, copilul poate explora, experimenta şi dezvolta noi abilităţi, părintele are posibilitatea de monitorizare a comportamentului copilului (ştie unde este şi ce face), iar relaţia de cuplu a părinţilor este armonioasă.

2. Construirea unor contexte pozitive de învăţare

Este important ca părintele să fie disponibil pentru copil. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fie cu copilul tot timpul. Dar atunci când solicită atenţia, ajutorul, afecţiunea, părintele trebuie să întrerupă ce face şi să-i ofere ce are nevoie. Aşa va învăţa că este important şi nu va face ”o prostie” pentru a atrage atenţia. Încurajaţi-i iniţiativa şi autonomia, arătaţi-i că apreciaţi ce face, lăudaţi-l, deoarece astfel se va implica mai mult în activităţi dezirabile.

3. Folosirea tehnicilor pozitive de educaţie

A educa copilul pozitiv înseamnă a-l învăţa cum este bine să se poarte şi ce nu este bine să facă, prin metode care exclud pedeapsa, ce ar putea răni copilul, fizic şi/sau emoţional. Tehnicile de disciplinare sunt orientate spre învăţarea asumării responsabilităţii şi a rezolvării problemelor cu care se confruntă copilul. Dacă părinţii sunt consecvenţi şi predictibili în comportament, scad şansele de apariţie a comportamentelor problematice.

4. Aşteptări realiste ale părinţilor legat de evoluţia copilului

Aşteptările părinţilor legate de copii depind de convingerile acestora despre ce este normal. Evoluţia fiecărui copil este însă unică şi se realizează în ritmuri diferite. Ei învaţă abilităţi noi doar după ce sunt pregătiţi la nivelul de dezvoltare adecvat etapei în care se află. Problemele apar când părinţii aşteaptă prea mult, prea repede sau perfecţiunea. Un părinte care aşteaptă de la copilul său să fie în permanenţă politicos, preocupat de şcoală, dornic să ajute la treburile casnice şi ordonat, are şanse mari să fie dezamăgit sau într-un permanent conflict cu copilul. Nu vă aşteptaţi să aveţi un copil perfect; toţi copiii fac greşeli, iar cele mai multe dintre acestea nu sunt intenţionate. Aşteptările realiste se leagă şi de tine ca părinte. E bine să încerci să faci cât mai mult şi cât mai bine, dar nu există părinte perfect. Nu fi aspru cu tine, învaţă din fiecare experienţă.

5. Grija pentru tine, ca părinte

A fi părinte este mai uşor atunci când nevoile de intimitate şi relaxare ale cuplului sunt împlinite. A fi părinte bun nu înseamnă să ai o viaţă dominată de copilul tău. Dacă nevoile tale ca adult sunt satisfăcute, cresc şansele de a fi un părinte răbdător, calm, consecvent şi disponibil pentru copil.

Articolul a fost realizat de Diana Stănculeanu, psihoterapeut în cadrul organizaţiei Salvaţi Copiii şi face parte din campania “Ascultă-i sufletul!”, campanie de educare şi de sensibilizare pentru a combate violenţa la adresa copiilor.