Unii specialiști consideră că o parte dintre fricile pe care oamenii le au sunt ancestrale, oamenii născându-se cu ele, însă cealaltă parte este învăţată. Teama de stomatolog se numără printre aceste frici învăţate.

Pentru că nu este nevoie neapărat de cuvinte pentru a învăţa ceva, această teamă este învăţată din copilărie, înainte chiar să apară primul dințisor.

Psihologii spun că toate emoţiile și atitudinile părinţilor se transmit și copiilor. La fel se întâmplă și cu atitudinea vis-a-vis de stomatolog. Dacă părinţii au avut o experiență neplăcută când au fost la stomatolog, trebuie să aibă grijă să nu fie auziți și de copilul lor atunci când o împărtășesc altcuiva, dacă nu vor ca teama de stomatolog să fie preluată și de micuți.

Mirela Țigănaș - psiholog clinician specialist ne împărtăseste cateva idei cu ajutorul cărora putem să ne ferim copiii de frica de stomatolog.

1. Familiarizează copilul cu periuța de dinți și cu stomatologul

Un prim pas în a contracara teama de stomatolog ar fi ca, de când le cresc primii dinţişori, părinţii să-și familiarizeze copiii cu periuța de dinţi, să le povestească de unde vine dinţişorul, cum trebuie să aibă grijă de el și să se bucure de fiecare dată când apare vreun dinţişor. „Atunci când durerea însoţeşte apariția dințișorilor,  părinții nu trebuie să facă din asta o tragedie, ci să „normalizează” situația, povestindu-le copiilor, cu sinceritate, că și ei s-au confruntat cu această problemă și să caute soluții care i-au ajutat să calmeze durerea”, spune psihologul Mirela Țigănaș.

2. Creează o poveste

Psihologul Mirela Țigănaș spune că părinții îi pot crea copilului o poveste în care să-i spună cum animăluțul sau personajul său preferat a fost și el în aceeași situaţie, ce gânduri și emoţii avea, cum le-a gestionat și ce plăcut a fost la stomatolog.

3. Nu amenința copilul cu stomatologul

Părinţii trebuie să le explice copiilor ce e acela un stomatolog și, foarte important, să nu îi amenințe, nici măcar în glumă, cu mersul la stomatolog sau la doctor. Expresii precum „Dacă nu ești cuminte, te duc la doctor!” sau „Dacă nu faci X te duc la doctor!” sunt extrem de nocive și nu fac decât să crească anxietatea copilului în relație cu medicii.

4. Evită relatarea de experiențe neplăcute cu stomatologul

De asemenea, părinții nu trebuie să le citească copiilor povești în care vreun personaj a trăit o experientă negativă la stomatolog și trebuie să fie foarte atenți la ce desene se uită copilul lor deoarece comportamentele și atitudinile se învaţă și pe această cale.

5. Consultații stomatologice de la vârste fragede

Părinţii trebuie să-și familiarizeze copilul cu un stomatolog de la o vârstă cât mai fragedă.

"Mergi la simple consultaţii, în care stomatologul să verifice „starea tehnică” a dinţişorilor, eventual să facă manevre foarte ușoare și nedureroase. Fă asta de vreo 3-4 ori pe an. Realizând aceste controale de rutină, în primul rând vei familiariza copilul cu atmosfera din cabinetul de stomatologie – aparatură, scaun, mirosuri, zgomote specifice, care pot induce teamă. În al doilea rând, copilul va asocia stomatologul cu un loc plăcut în care, atunci când va fi nevoie de o intervenţie ce presupune putină durere și folosirea instrumentarului specific, el va percepe „o cantitate” mai mică de durere (pentru că deja este relaxat când stă pe scaunul stomatologic, același scaun pe care a mai stat și nu a simţit nicio durere în vizitele precedente). Astfel, vei evita o reacţie neplăcută și neașteptată din partea copilului. Imaginează-ți că-l duci pentru prima dată la stomatolog atunci când va fi nevoie să-i extragi un dinte sau să-i curăti o carie. Pentru că durerea e inevitabilă, riști „să se rupă filmul” copilului și acesta să refuze definitiv să mai meargă la stomatolog, pentru că el a asociat stomatologul cu durerea. În al treilea rând, vei crea o rutină foarte sănătoasă, aceea de a merge în mod constant la stomatolog, de a preveni și rezolva problemele dentare care pot să apară de-a lungul timpului.”, explică psihologul.

6. Alege cu grijă stomatologul

De asemenea, un lucru foarte important este alegerea cu grijă a stomatologului. Pentru a nu avea surprize neplăcute, părinții ar trebui să aleagă un stomatolog pe care l-au observat cum relaționează cu pacienţii, dacă are răbdare, dacă explică ce face, dacă zâmbeşte etc.

7. Creează o rutină a spălatului pe dinți

Între aceste controale stomatologice, părinții trebuie să creeze o rutină a spălatului pe dinți și să facă din această rutină o activitate plăcută.

"Spune o glumă, un cântecel, razi când mergeţi la spălat dinţii (de exemplu, puteţi cânta: „Hai, acum, după mâncare/Să facem o zarvă mare/Și pe dinţi să ne spălăm, /De microbi noi să scăpăm!”). Seara puteţi face un adevărat eveniment de familie, spălându-vă împreună pe dinţi. Puteţi lua și animăluţul preferat al copilului. Îi poţi trasa sarcina copilului de a avea grijă  ca animăluţul să se spele și să verifice și modul în care se spală pe dinţi. El va trebui să-i arate cum se spală corect pe dinţi și să-l ajute să se spele pe dinţi.", spune Mirela Țigănaș.

8. Dă-le copiilor exemple de curaj

De asemenea, părinții își pot lua copiii cu ei atunci când merg la stomatolog pentru intervenții ușoare, pentru a le da astfel un exemplu de curaj. Pentru asta, pot învăţa poezia: „La stomatolog mă duc,/Să deschid guriţa mare,/Cariilor să le fac un truc,/Pentru că foarte puţin mă doare./Doar mă pișcă și furnică/La o căriută mică,/Dar eu știu că-i sănătos/Și-apoi, voi zâmbi frumos.”

9. Fii sincer cu copilul tău

Ascultarea activă și comunicarea onestă cu copilul sunt elemente pe care se construiesc încrederea. Dacă copilul plânge că-l doare, este nevoie ca părintele să-l strângă în braţe și să-i spună că este alături de el, că știe și-l crede când spune că-l doare. Copilul nu trebuie păcălit că nu-l va durea. Părintele nu trebuie să facă o tragedie din faptul că-l doare, dar nici să ignore durerea.

10. Fii alături de copilul tău și construiește-i o imagine de sine pozitivă!

Atunci când copilul are o durere, părintele  trebuie să fie alături de copil, să-l sărute, să-i arate că-i pasă de suferinţa lui și, mai ales, să evite etichetările precum „prost”, „fricos”, „laș” etc. „Construindu-i o imagine de sine adecvată, pozitivă, formăm un copil care va putea face față oricărei provocări, inclusiv aceea de a merge la stomatolog.”