Inca din cele mai vechi timpuri, nevoia de comunicare a reprezentat o coordonata majora pentru om, cand au fost imaginate diverse sisteme primitive de comunicare...

Inca din cele mai vechi timpuri, nevoia de comunicare a reprezentat o coordonata majora pentru om, cand au fost imaginate diverse sisteme primitive de comunicare intre diferite comunitati umane. Astazi, comunicarea dintre oameni a atins cote de neimaginat.

Telefonul mobil sau comunicatiile prin satelit au devenit un fapt cotidian care nu mai mira pe nimeni. Dar se pare ca omul a uitat sa invete comunicarea si cu alte specii cu care coabiteaza si mai ales cu prietenul sau de o viata, cainele.

Pentru o buna comunicare intre doi indivizi, trebuie sa existe in primul rand un limbaj pe care sa-l cunoasca si sa-l utilizeze ambii interlocutori. Aceasta comunicare se realizeaza relativ usor intre oameni, deoarece au la dispozitie diverse sisteme de comunicare.

Dar atunci cand omul trebuie sa comunice cu alte specii, problema se complica, deoarece nu exista un limbaj comun celor doua specii care sa intermedieze legatura dintre acestea. Sau poate ca el exista, dar nu toti oamenii il pot observa si intelege.

Comunicarea intre caine si stapan se stabileste de cele mai multe ori unilateral. Adica stapanul, omul, cu suprema sa dorinta de dominare, inscrie cainele la cursuri de dresaj. Este adevarat ca in acest fel se creeaza un vocabular pentru caine, o serie de cuvinte care, adresate cainelui, pot avea pentru acesta o semnificatie aparte, astfel el putand intelege si executa dorintele stapanului.

Dar, asa cum afirmam si mai devreme, comunicarea presupune un dialog, adica o circulatie de informatii in ambele sensuri, atat de la om catre caine, cat si invers. Insa, din nefericire, stapanul-om nu poate receptiona mesajele pe care i le transmite cainele, sub diferite forme. Si acest lucru se intampla fie ca nu este capabil sa receptioneze mesajele cainelui, fie datorita faptului ca omul, in calitatea sa de cea mai inteligenta fiinta de pe planeta, cum singur ii place sa se considere, nu crede ca aceste mesaje exista.

Dar, oricat de greu ar fi de crezut, totusi cainele incearca sa comunice pe mai multe cai decat ne putem imagina. Este foarte adevarat ca acestea difera de la un individ la altul, adica exista caini mai putin "comunicativi" si altii mai rezervati in a-si exterioriza dorintele si sentimentele.

Desigur ca nu orice proprietar de caine poate fi in masura de a intelege macar partial mesajele pe care incearca sa i le transmita cainele sau, dar scopul acestor randuri este de a-i determina pe proprietarii de caini sa constientizeze existenta acestui limbaj al cainelui si, mai ales, caile de comunicare posibile.

Cel mai comun limbaj este "comunicarea fonica", adica prin sunete. Observati ca nu am spus "prin latrat", deoarece, pe langa latrat, exista si alte sunete cu semnificatii specifice, care nu pot fi considerate latrat, dar care intra in sfera de comunicare. Printre acestea se numara scancetul, fornaitul, suspinul, geamatul si altele, care pot transmite tot atatea mesaje pentru stapan.

Tonalitatea, frecventa si intensitatea latratului pot, de asemenea, exprima diverse mesaje pe care numai un stapan atent si care poseda anumite cunostinte in domeniu le poate aprecia la adevarata lor semnificatie. Astfel, le recomand proprietarilor de caini sa fie mai atenti la dorintele exprimate de prietenul lor, cainele.

Alta posibilitate de comunicare este "statusul postural" sau, mai pe intelesul tuturor, "atitudinea". Aceasta inseamna ca un caine ne poate transmite un mesaj si prin intreaga sa atitudine, respectiv prin pozitia corpului, a cozii, a capului, semnificativa fiind in acest sens si privirea. De exemplu, un caine care se lasa pe labele din fata si are coada ridicata si miscata frecvent, cu frenezie, de obicei doreste sa ne comunice un mesaj extrem de clar: ne invita la joaca.

Nu intotdeauna mesajele pe care doresc sa ni le comunice cainii sunt lipsite de intentii agresive... Spre exemplu, un caine care are labele usor flexate, urechile lasate inapoi, capul retras intre umeri, ochii semi-inchisi si, eventual, pielea usor incretita pe frunte, ne transmite un mesaj la fel de clar: posibilitatea declansarii unui iminent atac. In aceasta situatie, este mai bine sa va retrageti, aceasta in cazul in care ati inteles mesajul la timp...

Bineinteles ca toate aceste semne prin care cainele intentioneaza sa comunice cu stapanul sunt interpretabile si in functie de starea fiziologica a cainelui in momentul respectiv. Astfel, o catelusa care scanceste insistent ne poate transmite ca doreste imperios sa mearga afara pentru necesitati fiziologice, in afara programului obisnuit de plimbare, iar daca este bolnava ne avertizeaza ca are dureri; in schimb, daca are catelusi pe care ii alapteaza, adesea ea doreste sa ne atraga atentia asupra unei siuatii inedite aparute in cuibul unde sunt catelusii.

Exista si alte posibilitati sau variante, cum ar fi faptul ca va poate "anunta" ca nu mai are apa in castron sau ca ati uitat sa ii dati mancarea la ora obisnuita.

Desigur ca, in functie de imaginatia si expresivitatea cainelui, la aceste semnale se pot adauga si gesturi extrem de convingatoare. Uneori, putem vedea cainele cum ne aduce castronul de apa gol si il depune semnificativ la picioarele noastre. Dar, de cele, mai multe ori, limbajul cainelui ramane o enigma pentru stapanul sau sau rareori acesta din urma desluseste ceva din dorintele prietenului patruped.

In mod frecvent, comunicarea este intr-un singur sens si anume de la stapan la caine. Prin aceasta comunicare, se doreste impunerea anumitor conditii si pretentii pe care stapanul le are referitor la cainele sau.

Este adevarat ca uneori am intalnit situatii in care, atunci cand cainele incearca sa comunice cu proprietarul, acesta il cearta sau il obliga sa taca. Mai grav este atunci cand cainele semnalizeaza prin latrat, zgomote sau miscari neobisnuite in arealul sau de paza, iar stapanul, in loc sa se deplaseze pentru a vedea ce se intampla, se grabeste sa tipe la caine pentru a-l determina pe acesta sa taca si pentru a nu deranja vecinii. In aceste cazuri, rolul de paza al cainelui chiar nu mai este de inteles...

In concluzie, toti proprietarii de caini trebuie sa-si aminteasca de faptul ca prietenii nostri necuvantatori au ceva de spus si doresc sa se faca intelesi. Depinde numai de dumneavoastra daca veti incerca sa comunicati pe aceeasi "frecventa" cu ei.