Burmilla este o pisica de tip extraneu (clasata in grupul pisicilor asiatice - exemplare de tipul Burmezei), are talie medie, blana scurta si deasa, impresionanta prin contrastul puternic dintre umbre sau culoarea varfurilor parului si subparul de un argintiu pur. Corpul Burmillei are o puternica structura osoasa si muschi bine dezvoltati, iar miscarile sale sunt de o eleganta desavarsita. Femelele sunt putin mai mici decat masculii, dar au o greutate corporala mai mare decat s-ar parea la prima vedere.

Pieptul cu forme rotunjite si spatele drept confera o nota armonioasa intregului aspect fizic al Burmillei. In cazul majoritatii exemplarelor, membrele posterioare - putin mai lungi decat cele anterioare - sunt perfect drepte, iar labele, de forma ovala, sunt ferme. Coada, de lungime medie spre lunga, potrivit de stufoasa, se termina cu un varf rotunjit. Crestetul capului este usor rotunjit, distanta dintre urechi este moderata, oasele obrajilor sunt late, terminandu-se cu o muchie scurta, obtuza. Privit din profil, nasul scurt si drept, aliniat cu barbia ferm definita, trebuie sa prezinte un stop moderat. Fata are o expresie inocenta si dulce, seducatoare.

Conturul de culoare inchisa al buzelor accentueaza expresia faciala usor "zambitoare", specifica Burmillei. Urechile, de marime medie spre mare, au varfurile rotunjite; usor inclinate spre inainte, ele sunt late la baza si asezate la distanta moderata una de cealalta. Liniile exterioare ale urechilor continua conturul fetei, caracteristica ce nu se regaseste la majoritatea masculilor adulti, ai caror obraji sunt puternic dezvoltati. Ochii Burmillei sunt foarte frumosi, mari, expresivi, usor oblici si distantati; acestia pot avea orice tenta de verde, singura conditie fiind aceea ca nuanta sa fie clara, limpede si luminoasa. Avand in vedere prezenta genei Orange (O) - care influenteaza culoarea ochilor spre nuante de galben - la exemplarele Burmilla roscate, crem si tortie, se permite culoarea chihlimbarie a ochilor.

Blana este scurta si deasa, cu textura matasoasa, nu foarte lipita de corp, deoarece prezinta un subpar bogat. Culoarea de baza este alb-argintie. Alaturi de varietatile umbrite sunt recunoscute si cele cu blana intr-o singura culoare, dar si tortie (tricolore). In acest ultim caz, culorile trebuie sa fie distribuite uniform pe tot corpul pisicii. Culoarea pielii nasului este asemanatoare cu cea a teracotei, cu exceptia exemplarelor roscate si crem (care au pielea nasului roz) si tortie (culoarea nasului trebuie sa fie in armonie cu cea a blanii).

Caracter
Ingrijire
Articol