Dacă peștii ar fi mașini, tonul ar fi un Ferrari, potrivit World Wildlife Fund. Făcut pentru viteză, corpul său în formă de torpilă este hidrodinamic pentru a tăia prin apă și, datorită mușchilor speciali de înot, navighează pe autostrăzile oceanului cu mare eficiență.

Peștele de apă sărată aparține grupului Thunnini, membru al familiei macroului, și există opt varietăți care variază în funcție de culoare și mărime. Prezent în mările calde, tonul este pescuit pe scară largă în scopuri comerciale, iar ca urmare a pescuitului excesiv, stocurile unor specii de ton, cum ar fi tonul roșu din sud, sunt aproape de dispariție. Populațiile de ton cu aripioare galbene sunt considerate de către Marine Conservation Society ca fiind într-o stare relativ bună. Acesta provine din Oceanul Indian, este certificat ca fiind de calitate sashimi și este analizat din punct de vedere histaminic.

Tonul cu aripioare galbene, Thunnus albacares, poate cântări până la 175 kg și se distinge prin înotătoarele și aripioarele sale de un galben strălucitor. Un astfel de file de ton este de culoare roșu închis, are o aromă dulce, ușoară și o textură densă și fermă comparabilă cu cea a cărnii de vită. Un file de ton se taie perpendicular pe coloana vertebrală.

Una dintre puținele specii de pești care își pot menține o temperatură corporală mai ridicată decât cea a apei înconjurătoare, tonul este un prădător activ și agil și unul dintre cei mai rapizi pești pelagici care înoată cel mai repede. Hrănindu-se cu alți pești, calamari și crustacee, un ton cu aripioare galbene se poate deplasa cu o viteză ridicată.

Tonul cu aripioare galbene își depune icrele pe tot parcursul anului, atingând vârful în lunile de vară. O femelă se poate reproduce aproape zilnic, eliberând milioane de ouă de fiecare dată și până la 10 milioane de ouă pe sezon.

S-ar putea ca fileurile de ton să fi devenit mai populare în meniuri începând cu ultimii ani ai secolului al XX-lea, dar peștele a fost foarte apreciat încă din cele mai vechi timpuri. Fenicienii obișnuiau să-l săreze și să-l afume, în timp ce în Evul Mediu tonul era murat, apoi tăiat, prăjit în ulei de măsline și puternic condimentat.

Sărac în calorii, dar plin de minerale și substanțe nutritive, acest pește file este o sursă puternică de nutrienți esențiali și acizi grași omega-3 - plin de grăsimi bune și proteine.

Una dintre cele mai importante vitamine este niacina, care joacă un rol în funcționarea nervilor și în circulația sângelui, ajutând totodată organismul să creeze energie, în timp ce acizii grași omega-3 stimulează sănătatea inimii, potasiul scade tensiunea arterială și o mulțime de minerale îmbunătățesc sistemul imunitar.

Acest file de ton cărnos și aromat este delicios la grătar, la cuptor sau la tigaie, mai ales atunci când este marinat cu ierburi și condimente. Carnea roșie densă are o aromă pronunțată și este tonul cu aripioare galbene crud, de calitate sashimi, care este folosit în bolurile poke și în sushi.

Un sfat bun atunci când cumpărați este să alegeți bucăți de file de ton mai groase, deoarece se vor găti mai uniform. Fileurile de ton sunt una dintre cele mai ușor de gătit bucăți de pește, deoarece sunt vândute gata de utilizare, cu un minim de pregătire.

La fel ca o friptură de vită, fileul de ton poate fi servit de la extrem de rare la bine făcut. O rețetă ușoară de prăjire este să ungeți fiecare parte cu ulei și să condimentați bine - când sunt prăjite pe ambele părți, sunteți gata. Alternativ, gătitul în folie de aluminiu în cuptor este la fel de simplu. Coaceți-l, învelit în folie de staniol unsă cu ulei, timp de aproximativ 10 minute, iar fileul va fi gata de servire.

Merită să țineți cont de faptul că, în timp ce carnea de vită are nevoie de timp pentru a se găti și poate fi tare, peștele se gătește rapid și este fraged. La fel ca o friptură de vită, fileul de ton poate fi servit de la extrem de rare până la bine făcut. Luați în considerare timpii de gătire în funcție de modul în care preferați să vă serviți tonul. Centrul fileului ar trebui să fie încă roz - aveți grijă să nu-l gătiți prea mult, altfel peștele va fi uscat. Gătitul scurt la foc mare este cheia pentru un file de ton perfect gătit.

Ca regulă generală, timpul de gătire pentru o friptură de ton în sânge este de aproximativ 30 de secunde pe fiecare parte, iar pentru o friptură de ton gătită mediu, de unu până la două minute pe fiecare parte.

Tonul este un pește excelent pentru marinare. Aceasta poate fi de la cel mai simplu amestec de suc de lămâie, ulei de măsline și fulgi de ardei iute până la arome mai profunde, cum ar fi harissa sau pastă de chipotle. Aroma destul de robustă a tonului poate suporta cu ușurință ierburile și condimentele fără a fi copleșită, așa că urmăriți o rețetă picantă care are chimen, scorțișoară sau paprika.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!