O persoana care s-a obisnuit cu confortul de la locul de munca sau din masina va pretinde ca si locuinta sa-i ofere acelasi confort. Toate obiectele casnice ar trebui sa ofere confort, siguranta si eficacitate; printre ele exista un element de mobilier cu care venim foarte des in contact: scaunul. Omul foloseste scaunul pentru odihna, dar si la munca. De aceea, nu este intamplator ca la confectionarea unui scaun trebuie neaparat luate in seama datele ergonometrice.

Ergonomii au constatat ca statul pe scaun este cel mai nesanatos mod de odihna. Corpul uman este constituit pentru miscare, mers si odihna periodica, intr-o pozitie orizontala. Insa foarte multe activitati ale sale sunt legate de folosirea mesei si, deci, a scaunului.

In functie de activitatea depusa, se pot distinge trei pozitii de baza ale corpului asezat la o masa: lasat pe spate, cu spatele drept sau aplecat in fata (peste masa). In fiecare dintre aceste pozitii, spatarul flexibil al scaunului ar trebui sa sprijine spatele.

Mobilierul destinat sederii este folosit pentru diverse activitati: servitul mesei, invatat sau alta activitate care se desfasoara la o masa. Masa sau scaunul care servesc la desfasurarea unei activitati trebuie sa fie dimensionate corect, pentru un utilizator ideal. Aceasta inseamna ca cele patru elemente care intra in relatie, scaun-om-activitate-masa, trebuie sa aiba dimensiunile proiectate astfel incat sa fie in corespondenta unele cu altele. Daca stati la o masa, priviti-o cu atentie. Sunt dimensiunile ei corect proiectate pentru activitatea pe care o desfasurati? Observati care ar fi dimensiunile optime pentru dumneavoastra in cazul mai multor activitati, cum ar fi: servitul mesei, invatatul, lucrul la calculator, scrisul sau desenatul.

Masurati si desenati masa si scaunul din vedere laterala si inscrieti masurile ideale gasite. Dimensiunile importante de masurat sunt: inaltimea sezutului scaunului si cea a mesei, adancimea si latimea sezutului scaunului si, daca este cazul, inclinatia blatului mesei. Puteti folosi carti de diferite grosimi pentru a stabili mai usor dimensiunile optime ale acestor piese de mobilier.

Se poate usor constata, facand apel la experienta personala, ca pentru fiecare tip de activitate sunt necesare inaltimi diferite ale blatului mesei. Astfel, pentru a manca, inaltimea mesei trebuie sa fie mai mare (76-80 cm) decat pentru invatat sau scris, pentru care inaltimea ar trebui sa se situeze la 72-76 cm; daca desenam, avem nevoie de o inaltime a mesei de doar 68-72 cm. Este evident ca si scaunele trebuie sa fie corelate cu aceste inaltimi ale mesei.

Atunci cand cumparam o masa care va fi folosita pentru o anume activitate, este necesar sa cumparam si sa incercam si scaunul. Scaunele obisnuite ofera posibilitati reduse de miscare. In schimb, scaunele speciale, de lucru, dau o libertate mai mare de miscare, deoarece sunt proiectate sa-si schimbe dimensiunile in functie de activitatile la care sunt folosite. Un alt tip de mobilier este cel destinat odihnei: fotoliile si canapelele. Dimensiunile si inclinatiile mai mari fac posibila sprijinirea corpului pe suprafete mai mari, ceea ce asigura confortul necesar odihnei.

Confortul oferit de mobilierul destinat sederii

Confortul acestui tip de mobilier este in functie de numarul si dimensiunea suprafetelor de sprijin. Cazurile extreme sunt, pe de o parte, sprijinul prin sezut la o masa, iar, pe de alta, sprijinul de la cap pana la picioare.

Situatiile intermediare care pot aparea sunt:
- sprijin pe sezut: scaun fara spatar;
- sprijinul mijlocului: spatar in dreptul mijlocului;
- sprijinul spatelui: spatar inalt pana la omoplati;
- sprijinul capului: spatarul are reazeme pentru cap.

Baza alegerii unui obiect nu trebuie sa fie numai bunul gust, ci trebuie avute in vedere si criteriile ergonomice. La cumparare, marfa trebuie incercata de cel ce o va folosi.

Spatiul necesar pentru miscare

Orice activitate casnica, cum ar fi gatitul, spalatul, mancatul sau imbracatul, are nevoie de un spatiu optim de desfasurare. Aceste activitati trebuie sa se desfasoare comod, in siguranta si, bineinteles, fara pericol de accidente.

Activitatile enumerate se leaga de elementele de baza ale miscarii: statul in picioare, mersul, aplecarea, sederea sau pozitia culcat.