Dupa cum bine stim, o data cu venirea primaverii, o data cu iesirea din starea de "hibernare", starea noastra de spirit se modifica, iar "schimbare" este cuvantul de ordine care ne ghideaza in tot ceea ce facem.

Dupa cum bine stim, o data cu venirea primaverii, o data cu iesirea din starea de "hibernare", starea noastra de spirit se modifica, iar "schimbare" este cuvantul de ordine care ne ghideaza in tot ceea ce facem.

Daca v-ati planificat sa va cumparati o noua locuinta, sa va contruiti o casa dupa propriul gust sau, pur si simplu, sa aduceti imbunatatiri spatiului in care locuiti, noi va venim in ajutor cu idei interesante si utile pe care vi le vom prezenta pe parcursul mai multor episoade.

Rolul esential al spatiului interior a fost formulat de filozoful chinez Lao-Tze astfel: "realitatea constructiei nu se gaseste in pereti si acoperis, ci in spatiul in care vei trai".

Viata locatarilor unei case se desfasoara intr-un spatiu delimitat de pereti, pardoseala si plafon. Acest spatiu interior este o creatie a arhitectului. Atunci cand arhitectul proiecteaza o locuinta, el proiecteaza, de fapt, elementele de delimitare a spatiului conceput de el.

Exista numeroase cazuri cand spatiile existente nu sunt exploatate la intreaga lor valoare, dar, printr-o proiectare bine gandita, se pot gasi solutii pentru obtinerea senzatiei de largime a spatiului. Senzatia de largime este data nu numai de dimensiunea spatiului, ci si de calitatea acestuia.

O locuinta mica poate fi perceputa cu spatioasa daca este bine amenajata, prin gasirea unor solutii practice si de bun gust.

Cel mai important factor in amenajarea interioarelor este crearea unitatii locuintei, ceea ce se poate realiza in multe feluri. Astfel, folosirea culorilor de baza sau a acelorasi materiale in intreaga locuinta va unifica spatiile acesteia. De asemenea, folosirea aceluiasi tip de pardoseala in mai multe camere asigura o continuitate spatiala, locuinta parand astfel mai mare.

Calitatea spatiilor nu depinde in primul rand de dimensiunile acestuia. O extindere a unui spatiu mic prin demolarea unei perete poate sa nu rezolve problemele acelui spatiu. Trebuie avute in vedere proportiile. Uneori, un spatiu unic mare este mai usor folosibil, pentru ca poate avea mai multe functiuni (chiar daca nu in acelasi timp), de exemplu: camera de zi, bucatarie sau sufragerie.

In schimb, la unele case mai vechi, cu deschideri diferite in pereti, dar si cu inaltimi diferite, unificarea mai multor spatii poate crea mari probleme de proiectare si de functionare.

Proportiile spatiului pot fi modificate prin deschiderea usilor, prin amplasarea unor seminee. Spatiile unificate pot pastra subimpartirea prin gruparea mobilierului.

In spatiile mari se poate potenta efectul mobilierului prin folosirea unor elemente vizuale (cornise, colorarea peretilor, perdele sau draperii).

Intr-o locuinta bine organizata, intimitatea si deschiderea sunt in echilibru. Astfel, sunt necesare atat spatii ample comune, pentru reuniunile familiale, cat si spatii mai mici, intime. Orice zona cu neregularitati planimetrice poate imbogati conceptia de amenajare a locuintei (nise, spatiile de sub scari, o intersectie de pereti neasteaptata). Gasirea solutiilor pentru punerea in valoare a acestor locuri este in sarcina decoratorului de interior.

O casa unifamiliala, independenta, cu ferestre pe toate laturile asigura o legatura mai directa cu mediul inconjurator decat o locuinta dintr-un bloc. Daca nu acoperim geamurile cu draperii permanente, atunci puteam asigura extinderea locuintei catre lumea din afara.

In arhitectura contemporana exista nenumarate exemple de intrepatrundere a spatiului interior al camerei de zi cu exteriorul. Suprafetele ample vitrate, usile glisante faciliteaza contactul cu mediul exterior (de exemplu cu gradina).

Perceperea unui spatiu este influentata si de iluminarea acestuia. Lumina naturala pune in valoare spatiile camerei prin accentuarea detaliilor si animeaza interiorul prin modificarea continua a intensitatii sale. In schimb, lumina artificiala poate fi reglata, modificata sau filtrata.

Formele spatiale reprezinta rezultatul modelarii spatiului.
Caracteristicile spatiului nu sunt date de camera in sine si nici de obiectele aflate in ea, ci de dimensionarea la o scara corecta a proportiilor elementelor componente. Spatiul se prezinta in cele trei dimensiuni ale sale. Rolul arhitectului este de a usura perceptia relatiilor spatiale, prin crearea unro forme spatiale bine definite.

Perceptia spatiala a locuintei este asigurata pe de o parte de elementele constructive (pardoseala, tavan, pereti), iar pe de alta parte de elementele de mobilier si de amenajare interioara.

Obiectele de mobilier de mari dimensiuni intrerup contururile, degradand efectul spatial. Un mobilier mai putin inalt (eventual pana la inaltimea ochiului - 160 cm) nu intrerupe linia de contur a plafonului.

Mobilierul independent, tablourile si covoarele contribuie la realizarea efectelor spatiale prin formele, materialele sau culorile lor, dar si prin relatiile dintre ele. Astfel, efectul spatial se poate regla dupa neesitati.

Spatiul este perceput prin intermediul elementelor care il compun. Un spatiu este perceput ca fiind larg sau stramt datorita compozitiei optice si relatiilor dimensionale intre parti. Armonizarea mobilierului asezat pe pardoseala cu covoarele si, eventual, cu modelul pardoselii creeaza scara optica.

Obtinerea unei imagini unitare presupune o conceptie spatiala: cu alte cuvinte, atunci cand se concepe un plan de amenajare, trebuie avut permanent in vedere efectul spatial dorit. O compozitie spatiala se poate obtine cu elemente arhitecturale statice sau cu elemenete flexibile de mobilier.

Elementele arhitecturale (usi, ferestre, pilastri de zidarie) realizeaza compozitia interioara impreuna cu obiectele folosite la amenajare, prin relatiile ce se stabilesc intre ele. Relatiile dimensionale determina efectele spatiale.

Intr-un articol viitor va vom prezenta care sunt posibilitatile de corectie optica ale spatiilor interioare ale locuintei dumneavoastra.