Prima mentiune despre ceai in scrierile din Europa apare in Chai Catai ( “Ceaiul Chinezesc ”), text ce ii apartine lui Giovannita Ramusioin si publicat in 1559 la Venetia. Ceaiul a fost adus in Europa de catre olandezi la inceputul anilor 1600 prin Compania Olandeza a Indiilor de Est.

Thomas Garraway a fost prima persoana care a introdus ceaiul in atentia publicului englez in 1657. Cafenele precum Garraway’s Coffee House au devenit principalii furnizori de ceai, precum si locuri de unde oamenii aflau vesti, unde dezbateau politica si socializau. Erau acceptati doar barbatii (abia in 1706, Thomas Twining’s Coffeehouse a fost prima cafenea care primea si femei).

De la intrarea lui pe continent si pana astazi, ceaiul este atat un pretext pentru intalnirea cu prietenii, cat si un tratament ce previne anumite boli sau pur si simplu ne relaxeaza. Cele mai populare soiuri, precum ceaiul alb, ceaiul negru, ceaiul verde sau  ceaiul oolong, sunt obtinute dintr-o singura planta: Camelia sinensis, rezultand din procedee diverse, executate la intensitati diferite.

Fructele uscate, menta, musetelul si alte asemenea plante au devenit  si ele „populare” in randul bautorilor de ceai, multe dintre ele avand numeroase calitati terapeutice. Totodata, frunzele de ceai au fost adoptate si in gastronomia moderna fiind folosite la marinarea carnurilor, la condimentarea unor garnituri precum orezul, in omlete, dar si in compozitia unor deserturi, precum briosele.

In topul celor mai mari tari consumatoare de ceai din intreaga lume se afla: China, Japonia, Anglia, India si Iran.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!