"As vrea o casa, asa, sa cada lumea pe spate!". Cred ca ai auzit aceasta fraza cel putin o data iar replica fireasca nu a intarziat: Casa pentru tine sau pentru ei?

"As vrea o casa, asa, sa cada lumea pe spate!". Cred ca ai auzit aceasta fraza cel putin o data iar replica fireasca nu a intarziat: Casa pentru tine sau pentru ei?

Am (ati) trecut de multe ori pe strazi cu case construite in secolul trecut sau acum doua secole, unele modeste, altele bogat ornamentate in diverse stiluri, dar incarcate de o eleganta a discretiei. Si, dintr-o data cineva "iese din rand".

Un mixtum compositum de sarpante invelite in tabla, tencuieli cu structuri diverse, ferestre de diferite forme inclusiv triunghiulare sau rotunde, marmura, PVC cu termopane, si, ca o incununare, pavele de beton si un gard de fier forjat cu elemente din cel putin trei stiluri, inevitabil dublat cu tabla.

Nu, nu este rubrica de kitsch, am subliniat toate ecestea pentru ca in mod firesc se naste o intrebare: ce i-a determinat pe acesti oameni sa faca atatea eforturi de a fi originali (adesea fara rezultat)? Chiar au simtit ca tot acest cumul de elemente care nu intotdeauna reuseste sa devina un intreg ii defineste? Se simt mai impliniti, mai buni, mai fericiti? Sau doar multumiti ca din cand in cand cineva mai "cade" pe strada?

In interior lucrurile nu stau mai bine. Case dezvoltate adesea pe patru nivele care impun folosirea mobilului pentru a face posibila comunicarea intre membrii familiei, in care spatiul este fragmentat dupa o "logica" specifica blocurilor construite in "anii luminosi", cu incaperi colorate intr-o mare (dar arbitrara) diversitate, cu scara interioara cat mai bine ascunsa si cu un semineu pur decorativ. Mobilarea si decorarea sunt si ele subordonate scopului enuntat (sa cada....).

"X" are o astfel de casa. S-ar fi simtit minunat intr-un living room cu linii simple, de culoare calda, pastelata, cu o canapea comoda si o masuta pe care sa-si intinda picioarele, cu perdele, cu lumina atenuata si un semineu in care de sarbatori sa arda cateva lemne.

Dar e atat de banal! Asa ca a optat pentru o culoare mai "trendy" asa cum are si "Y" si un plafon bogat decorat si bine echipat cu spoturi care genereaza o iluminare ca pe stadion. Canapeaua sculptata a fost aleasa pentru ca a fost scumpa, deci buna.

E adevarat ca nu este prea ergonomica si nu poate sta mai mult de o ora pe ea, dar vizitatorii au laudat-o. Nici masuta de sticla nu-l imbie sa-si intinda picioarele. La perdele a renuntat in favoarea jaluzelelor verticale din aluminiu.

E drept ca il apuca frigul cand se uita la ele dar sunt identice cu cele vazute in nu stiu ce film. De sarbatori se multumeste sa priveasca beculetul care imita flacarile din semineu. Si ofteaza.

Doamna "X" ar fi dorit o bucatarie luminoasa, cocheta, bine echipata, in care sa se simta "stapana" si in care, in rarele ore pe care programul incarcat i le permite, sa-si poata dovedi calitatile de gospodina.

Are asa ceva. Numai ca este amplasata in acelasi spatiu cu livingul (e la moda!) si nu o poate folosi din cauza mirosului. Candva luau aici micul dejun dar au renuntat. Mai au o bucatarie la demisol unde gateste in fuga si iau masa in fuga.

Ar putea folosi zona de servit masa de la parter, dar sa te plimbi zilnic pe scari cu mancarea... Bucataria mamei. E adevarat, era mica, dar atat de placuta. Si ofteaza.

Copiii familiei se comporta ca niste straini si li se reproseaza ca trateaza propriul camin de parca ar fi o sala de asteptare.

Lucrurile din casa sunt in parte de calitate, in parte doar scumpe. Nu au nici o semnificatie pentru locatari si le dau sentimentul ca traiesc intr-un hotel. Si ofteaza cu totii!

Acesta nu s-a dorit a fi si nu este un articol critic, la adresa nimanui. Lucrurile se pot indrepta. Chiar incepand de azi!