Alb si negru - eleganta si modernitate

Locuintele unor persoane foarte tinere vor avea, aproape invariabil, o anume indrazneala, tendinta de depasire a sabloanelor in abordarea stilului, a ideilor si a modului de transpunere a acestora. Deseori, este caracteristica si o doza de ludic si de improvizatie in sensul pozitiv, al experimentarii, al incercarii de a reactualiza, sub o forma inedita, vechi valori sau de a asocia, intr-un joc fantezist, genuri variate.

Prima locuinta personala constituie, in general, un spatiu pentru care atasamentul este pronuntat, iar amenajarea poarta amprenta unei implicari directe. Persoanele tinere isi transfera personalitatea in spatiul de locuit cu mai multa nonsalanta, isi traduc cu expansivitate stilul de a fi, valorile, afinitatile, ideile.

O alta inclinare - deseori justificata prin prisma resurselor financiare mai mult sau mai putin permisive - este aceea catre aspectul provocarii: ingeniozitatea de a obtine un anume nivel de confort utilitar si decorativ fara a avea la dispozitie mijloace deosebite, valorificarea la maximum a datelor initiale, convertirea unor disponibilitati obisnuite in elemente cu performanta ambientala.

Cand si-a amenajat apartamentul acum cativa ani, Bruno Mihailescu, pe atunci tanar burlac, a incercat sa-si dovedeasca abilitatea de designer aspirant. Pasionat de calatorii si de estetica spatiilor, avand contact cu stiluri diferite de amenajari interioare, Bruno a avut oportunitatea si preocuparea sa observe repere, sa evalueze detalii, sa-si structureze preferintele si totodata sa invete adaptarea elementelor existente la context si modalitatea de a obtine... efecte mari prin "trucuri" mici.

Cateva astfel de interventii aparent minore si cateva artificii optice au dat rezultatele lesne de observat in apartamentul pe care si l-a amenajat cu multa straduinta, dar care lasa senzatia unei amenajari facute parca in joaca, intr-un moment de creativitate spontana.

Locuinta ii reflecta cu fidelitate personalitatea interesanta si ideile care-l caracterizau in perioada amenajarii; se regasesc atat rigoarea, cat si exuberanta, indrazneala si meticulozitatea - trasaturi complementare, doua feluri de a fi distincte, armonizate intr-o formula complexa, dar simplu prezentata.

Preferinta pentru asocierea cromatica alb-negru ce predomina locuinta reflecta un spirit transant, elocvent. Deopotriva omniprezent, jocul geometric denota gust pentru ludic, pentru surpriza. Si, intr-adevar, designul apartamentului ilustrat surprinde. Sahul gresiei de pardosire imbraca integral spatiul de zi, incepand din antreu, hol de legatura intre incaperi, camera de zi si bucatarie.

In virtutea comunicarii directe, spatiile diferentiate ca functionalitate, dar avand un finisaj uniform, textural si cromatic, dau impresia unui cadru mai putin fragmentat, respectiv mai amplu. Insolita este maniera extinderii tipului de finisaj al planului orizontal la nivelul vertical, al peretilor.

Nota de interesant este data de faptul ca aceasta uniformizare alb-negru este aplicata in spatiul bucatariei - consacrata ca sector al casei, in care pastelurile si tonurile calde sunt abordarile cromatice uzitate. Ceea ce face si mai original stilul amenajarii este modul de dispunere al placilor de gresie. Imbinarea in romb, mai ales in cazul singularitatii combinatiei alb-negru si al prezentei atat in plan vertical, cat si orizontal, creeaza un efect interesant, intampinat ca o provocare, ca o iluzie optica.

Indrazneata ca stil al finisajului, cu o anume nota derutanta ca perceptie vizuala, bucataria s-a vrut a fi un spatiu care depaseste granita tipicului; cu un astfel de finisaj, nu mai este inregistrat ca un spatiu in limitele lui dimensionale, mai mult sau mai putin generoase. Atentia este captata de surpriza cromaticului, de efectul "halucinant" al geometriei, in care albul si negrul domina incaperea. Este evident ca s-a intentionat un stil modern, minimalist, dar cu un substrat de pretiozitate si cu incarcatura ludica, un cadru desprins din contextul modei pop a anilor '80.