Atributul "supra-calificat" este utilizat de angajator pentru expedierea unui raspuns negativ care ...

Atributul "supra-calificat" este utilizat de angajator pentru expedierea unui raspuns negativ care de multe ori nu lasa loc de multe discutii ulterioare. Este gresit sa ne imaginam ca el este folosit intotdeauna ca fals pretext, sinceritatea raspunsului depinzand, ca intotdeauna, de o serie de factori contextuali.

Astfel, presupunand ca un raspuns negativ care vehiculeaza aceasta idee este adevarat, motivatiile pentru care se ajunge la acest rezultat pot fi variate. Este benefic pentru orice candidat potential sa ajunga sa le inteleaga inainte de a emite o judecata negativa.

Intotdeauna intr-un proces de recrutare se porneste de la un profil ideal, abilitatea angajatorului constand in gasirea acelei persoane care sa se apropie cat mai mult de "tiparul" prestabilit, atat din punctul de vedere al abilitatilor profesionale, cat si interpersonale. Activitatea de cautare in sine ajunge insa de suficiente ori sa atraga atentia asupra unor erori initiale ale procesului de definire a profilului ideal.

Efortul de recrutare obliga angajatorul la o racordare la realitatile unei piete cu care nu este intotdeauna foarte familiarizat, ducand in timp si la o "actualizare" a intelegerii de la care s-a pornit. Din pacate pentru candidati, acest proces de racordare la realitate se face de cele mai multe ori prin intermediul interviurilor cu profile selectate avand in vedere asteptarile ideale. Discrepanta fata de contextul din companie si realitatea din piata devenind evidenta in decursul acestor discutii, respingerea unor candidati pe motive de "supra-calificare" ajunge sa fie o consecinta normala a obiectivarii asteptarilor.

Anterior interviului, indiciile privind supra-calificarea sunt la indemana angajatorului doar in masura in care persoana implicata in procesul de selectie are suficienta experienta pentru a discerne intre profile relativ asemanatoare dar care se diferentiaza prin detalii legate de mediul corporatist sau tipul de industrie in care activeaza.

In contextul interviului, ele sunt cu atat mai evidente pentru un intervievator care surprinde nuantele si cere lamuriri in ceea ce priveste expunerea la zone cheie de experienta (ca si anvergura/ complexitate a activitatilor intreprinse). La un nivel mult mai pragmatic, si asteptarile salariale (in masura in care ele, la randul lor, sunt realiste) pot fi un indiciu privind supra-calificarea sau lipsa de actualizare a bugetelor angajatorului la realitatile pietei pentru pozitia respectiva.

Situatiile in care supra-calificarea este consecinta acestui proces de definire idealizata a unui profil mai putin racordat la realitatile pietei, acest aspect este vizibil pentru un candidat constient pe de o parte de pozitionarea sa in piata si, pe de alta parte, informat in ceea ce priveste activitatea angajatorului (indicii in acest sens pentru candidat pot fi: anvergura business-ului, viteza lansarii produsului/ serviciului in piata, nivelul de procedurare/ sistematizare etc.). Astfel, un raspuns de o astfel de natura, poate in anumite cazuri nici sa nu mai surprinda un candidat informat.

In mod firesc, un candidat poate sa evite primirea unui astfel de raspuns prin efectuarea unei analize legate de activitatea potentialului angajator inainte de acceptarea invitatiei la interviu. Daca aceasta analiza prinde un contur clar doar in urma unei prime discutii, candidatul are atunci posibilitatea de a refuza participarea la fazele ulterioare ale procesului pentru a evita raspunsul negativ din motivele evidente ale supra-calificarii.

Reactiile la un astfel de raspuns negativ variaza si ele. In timp ce anumiti candidati se pot simti maguliti, exista si situatii in care un candidat este constient de supra-calificarea sa, dar este oricum deranjat de raspunsul respectiv, fie pentru ca acesta vine dupa un sir lung de intalniri care au necesitat o investitie considerabila de timp si energie, fie pentru ca, din motive personale, isi doreste cu orice pret pozitia respectiva (de cele mai multe ori din nevoia stringenta de a parasi compania in care activeaza la momentul respectiv). Este insa de retinut ca efectele vizibile pe termen mediu ale angajarii unei persoane supra-calificate sunt pierderea entuziasmului si motivatiei intrinseci, putand sa se ajunga pana la dezvoltarea unei atmosfere tensionate in mediul de lucru.

Din pacate "supra-calificarea" este folosita insa de multe ori si ca fals pretext. Un astfel de raspuns poate sa ascunda lipsa de abilitate a potentialului angajator de a oferi un feedback constructiv, dar si informatiile precare detinute de catre persoana care transmite mesajul. In alte situatii, potentialul angajator poate prefera o discutie initiala cu o persoana supra-calificata pentru a se familiariza cat mai bine cu realitatile pietei, fara a intentiona o continuare a procesului, scuza "supra-calificarii" fiind intotdeauna la indemana.

Concluzionand, raspunsul negativ care porneste de la ideea "supra-calificarii" nu trebuie atacat/ condamnat in mod automat. El poate ascunde motivatii diverse a caror descoperire depinde si de abilitatea candidatului de a sonda mai in adancime subiectul fara a depasi limita bunului simt.