A fi un leader inseamna, in primul rand, a fi viu, a-ti pastra creativitatea, curiozitatea, compasiunea si dragostea pentru oameni chiar si atunci cand esti umilit, inabusit sau redus la tacere. Dar oameni de toate culorile/rasele, din orice colt al lumii, se auto-protejeaza si se izoleaza din frica de esec. Auto-protejarea are sens atata timp cat pericolele sunt adevarate.

Atunci cand te ascunzi si nu mai esti tu insuti, cand lupti sa supravietuiesti si sa te autoconservi, risti, in egala masura, sa pierzi insasi esenta - inocenta, curiozitatea si compasiunea. Acestea devin cinism, aroganta si nesimtire. Cea mai dificila sarcina a unui leader este sa invete sa treaca peste suferinta. Virtutea unei inimi curate sta in curajul de a pastra inocenta si curiozitatea, indoiala, compasiunea si dragostea, chiar si in cele mai sumbre si dificile momente.

A conduce si, totodata, a-ti depasi stress-ul personal care vine odata cu procesul de conducere, necesita disciplina interioara. A conduce inseamna a-ti dezvolta capacitatea de a te gestiona singur, de a-ti administra cu intelepciune propriile resurse psihice si fizice. Exista sapte pasi simpli, practici prin care responsibilitatea de leader poate fi indeplinita pana la capat, fara a pierde din eficienta sau a ceda la presiuni:

1. Iesiti in balcon!

Leadership-ul este atat activ, cat si reflexiv. Fiecare om poate alege intre a fi participant sau observator. Walt Whitman a descris acest lucru ca fiind, in acelasi timp, "inauntrul si in afara jocului".

Chiar daca asta este usor de inteles, devine mult mai dificil de pus in practica. De regula, in loc sa mentinem o perspectiva asupra evenimentelor care ne inconjoara, suntem absorbiti de ele. Imaginati-va dansand in ring in contrast cu a sta in balcon si a-i privi pe altii cum danseaza. Cand esti pe ringul de dans, miscarea ingreuneaza observatia si este aproape imposibil sa vezi miscarile celorlalti. In plus, atentia iti este distrasa de muzica, de partener(a), de incercarea de a-ti face loc printre celelalte perechi. In contrast, daca ai urmari un spectacol de dans dintr-o loja a unui teatru, de exemplu, ai avea o vedere de ansamblu: ai putea urmari fiecare detaliu in parte, pastrand o perspectiva care iti permite sa realizezi intregul 'joc de puzzle'.

2. Distinctia dintre sine si rol

Un leader poarta cu el responsabilitatea fata de ceilalti si trebuie sa distinga intre sine si rolul pe care il joaca la un moment dat. El trebuie sa interpreteze reactiile celorlalti la actiunile sale drept reactii la rolul pe care il joaca si perspectiva pe care o reprezinta intr-o anumita situatie. De exemplu, situatia des intalnita in care un adolescent tranteste usa in fata parintilor. Atunci, el se afla pe punctul de a se desprinde de familie, ca rezultat natural al maturizarii sale. Intr-o asemenea situatie, parintii nu trebuie sa ia personal comportamentul fiului lor, ci sa-l considere ca o reactie fata de rolul pe care ei il joaca, acela de parinti.

A face distinctia intre sine si rol, fara insa a tine emotiile si pasiunile la distanta, ne permite sa nu interpretam gresit anumite semnale si sa nu luam personal diverse declaratii si evenimente care nu sunt indreptate neaparat impotriva persoanei noastre, ci, mai degraba, impotriva rolului pe care ni l-am asumat la un moment dat.

3. Externalizarea conflictului

Distinctia dintre sine si rol ajuta la externalizarea conflictului, atragand atentia asupra problemelor si conducand la conturarea cauzelor si actorilor conflictului. Internalizarea conflictului cauzeaza probleme si conduce la interpretari gresite ale situatiei. Problema devine imediat personalizata si este interpretata ca o problema personala, chiar daca nu este cazul. Mai mult, ea conduce la lipsa de actiune pentru ca permite oamenilor sa-si indrepte atentia catre alte persoane si sa 'paseze' responsabilitatea catre acestea. In plus, persoana angrenata intr-un conflict care ameninta sa escaladeze, se simte datoare sa reactioneze si sa se apere, ceea ce perpetueaza aceasta dinamica.

Adoptarea unei perspective strategice este critica pentru supravietuire si pentru a ramane in joc cat mai mult timp. Dar cum reuseste cineva sa distinga sinele de rol si sa externalizeze conflictul in mijlocul furtunii cand este aruncat peste bord si se simte amenintat de rechini, gata-gata sa se inece? Aici avem nevoie de parteneri.

4. Partenerii

Chiar daca greutatea responsabilitatii fata de sperantele si durerile celorlalti apasa pentru o vreme pe umerii tai, leadership-ul nu poate fi exersat de unul singur. Modelul de leader singuratic este o sinucidere eroica. Oricine isi poate pierde capacitatea de a se sui in balcon, in special in situatii tensionate. Orice leader are nevoie de sustinere pentru a distinge clar sinele de rol si a identifica problemele care exista.

Partenerii sunt, in general, de doua tipuri: confidentul si aliatul. Confidentul este acea persoana care ne ofera sustinerea de care avem nevoie pentru ca, la randul nostru, sa-i putem sprijini pe ceilalti, care ne ajuta sa ne mentinem linistea si echilibrul interioare. Partenerii ne ajuta sa urcam inapoi in balcon ca sa intelegem mai bine ce s-a intamplat.

Al doilea tip de partener este aliatul. Aliatul este un partener care opereaza, de obicei, dintr-o pozitie de autoritate sau o structura organizationala bine definita. Chiar daca aliatii impartasesc valori comune sau puncte de vedere similare si au, de cele mai multe ori, incredere intre ei cu privire la probleme strategice, limitarile organizationale pot limita scurgerea de informatii intre acestia.

5. Ascultarea: A te folosi pe tine insuti ca informatie de referinta!

Balconul nu ofera numai un avantaj strategic si phihologic de unde ii poti observa cu usurinta pe ceilalti, ci si observatia fata de tine si fata de modul in care stii sa asculti. Pentru interpretarea corecta a evenimentelor, un leader are nevoie sa inteleaga modul propriu in care proceseaza si interpreteaza ceea ce aude. Pentru a face fata stress-ului, un leader trebuie sa-si cunoasca propriile subiectivitati pentru a sti sa le compenseze. Ascultarea reprezinta o serie de incercari si greseli pentru gasirea de interpretari corecte, identificarea deficientelor si revizuirea lor. Pentru a gasi reactia adecvata, este bine sa ne pastram un nivel ridicat de auto-examinare. Putem aplica doua principii.

Primul principiu: invatarea prin reflectarea asupra reactiilor nostre zilnice, asupra succeselor si esecurilor noastre si ale altora. In particular putem sa invatam din acele deprinderi care ne creeaza probleme in mod repetat, sau reusesc sa ne surprinda mereu. Ele ne dau indicatii asupra caracteristicilor noastre personale si combinatia de forte interne si externe la care suntem supusi zi de zi. Cel de-al doilea principiu: putem sa folosim partenerii ca un scut de protectie impotriva esecului. Acestia pot fi parteneri oficiali angajati pentru un asemenea scop: un consultant, coach sau terapeut. Dar, de cele mai multe ori, ei sunt parteneri informali care, daca sunt lasati sa-si faca treaba, pot genera reflectie si analiza, pentru ca ei sunt cei cu care noi putem vorbi deschis. In situatii de adaptare, in care improvizatia este norma, ascultarea si actiunea merg mana in mana. Fiecare actiune trebuie sa fie privita ca un experiment, iar improvizatia cere o evaluare continua.

6. Gasirea unui sanctuar!

Pentru a te auto-evalua, este nevoie de un loc in care sa te poti asculta cum gandesti, sa iti redefinesti propriile obiective, sa pui lucrurile in perspectiva si sa iti recapeti curajul si motivatia. O data ce suntem atenti la aspiratiile conflictuale din noi insine, putem sa distingem intre vocea interioara si vocile din exterior care ne solicita atentia. Partenerii ne pot ajuta enorm, la fel si un jogging sau o rugaciune. Pentru toate acestea, avem nevoie de un sanctuar. Ca leaderi, suntem de cele mai multe ori absorbiti de munca. De aceea, ocaziile pentru reflectie si analiza trebuie planificate pentru a putea anticipa reevaluarea perspectivei. Asa cum leadership-ul necesita o strategie in a-i mobiliza pe altii, in aceeasi masura, pentru leader solicita o strategie de restructurare a propriilor resurse si energii spirituale.

7. Sa pastrezi directia de mers!

Demersul de a gasi ingredientele unui leadership eficient a pornit, de fapt, de la o intrebare fundamentala: Care sunt valorile care il orienteaza pe leader - acele valori care merita riscul incercarii de a le respecta? Sensul actiunilor noastre nu este sinonim cu obiectivul lor. Sensul actiunilor noastre genereaza obiective precise in orice context, prin ridicarea urmatoarelor intrebari: Care este contextul actual? Care ar trebui sa fie obiectivul nostru acum? Organizatiile si societatile sunt pline de obiective bine definite si acest aspect este esential. Obiectivele precise sunt o busola, ca singura sursa de orientare pentru o actiune tehnica sau pentru una de adaptare. Dar, mai presus de orice obiectiv precis, este sensul actiunilor noastre care ne ajuta sa facem un pas inapoi si sa revizuim, poate cu indoiala, poate cu satisfactie, valorile care ne orienteaza si care sunt inradacinate in toate misiunile noastre.

De-a lungul timpului, obiectivele precise pot sa nu reprezinte corect realitatea curenta sau sa aminteasca de modul in care au evoluat valorile. Progresul si evolutia nu sunt niste procese discontinue, ci, mai degraba, evolutive si incrementale. Pastrandu-ne directia de mers, reusim sa prevenim esecurile in cascada. Un leader are nevoie, zilnic, de curajul de a infrunta esecurile. Altfel, el nu-si poate corecta actiunile. Mai mult, sensul actiunilor noastre ne ajuta sa generam libertatea de schimbari radicale atunci cand ne dam seama ca nu mai exista optiuni pentru actiune. O buna directie de mers ne ofera o capacitate continua de a genera noi posibilitati.

Leadership-ul exista in viata noastra de zi cu zi. Nu este numai caracteristica 'celor alesi' ori un eveniment rar, ori o ocazie pe care o avem o singura data in viata. In lumea de azi, in tara in care traim sau la locul de munca, ne confruntam cu provocari de adaptare la fiecare pas. De fiecare data cand avem de-a face cu un conflict intre valori contradictorii, sau cand identificam o diferenta intre valorile noastre si modul in care traim, trebuie sa gasim noi cai de evolutie.

Leadership-ul privit din acest unghi necesita o strategie de invatare si adaptare. Un leader trebuie sa-si angreneze si antreneze oamenii in a face fata provocarilor, sa-si ajusteze valorile, sa-si schimbe perspectivele si sa-si dezvolte noi forme de comportament. Nevoile de adaptare ale societatii de azi necesita un leadership care este responsabil, fara sa astepte sa fie solicitat. Cel care conduce, trebuie sa isi puna permanent intrebari.