Pe langa "hard skills", adica abilitatile tehnice de care avem nevoie pentru a ne duce la indeplinire profesia de zi cu zi, este nevoie si de "soft skills", adica toate calitatile personale si interpersonale ale fiecaruia dintre noi. In general, pentru a ne insusi detalii tehnice si a ne dezvolta aceste abilitati, este nevoie de multa teorie si apoi de ceva practica. Citim o carte, invatam, poate, cateva formule si, dupa doua-trei implementari, am cam inteles cum stau lucrurile.

Cu "soft skills" insa, lucrurile sunt putin mai dificile, desi se numesc "soft"... Este nevoie de punere in practica si de experienta personala - degeaba zice cursul de comunicare ca este mai bine sa-ti asculti interlocutorul pana la capat, impulsul tau este sa ii "iei vorba din gura" si sa inchei tu ce avea acesta de spus...

Ce inseamna totusi "soft skills"?

Aici intra: responsabilitatea, capacitatea de socializare si de comunicare, spiritul de echipa, dar si stima de sine, self-management-ul, dar si capacitatile de leadership, orientarea catre clienti, asertivitatea, inclinarea catre rezolvarea problemelor si obtinerea de rezultate, capacitatea de a lucra sub presiune.

Unde stau mai bine femeile si la ce capitol mai au de lucrat?

Responsabilitatea. Femeile sunt mai responsabile, pentru ca au exersat si exerseaza in continuare mai multe responsabilitati, atat in familie, cat si in relatii si in cariera. Din start, ele stiu ca trebuie sa fie, in acelasi timp, si partenere, si mame, si manageri, si subalterne si trebuie sa faca fata oricarei situatii, pentru ca fiecare rol este important si nu trebuie scapat din vedere.

Dati-i unei femei mai multe responsabilitati si o sa vedeti ca nu o sa refuze! De ce? Pentru ca stie ca poate! Stie ce inseamna implicarea si responsabilitatea, dar si responsabilizarea. Aici exista o singura capcana: sa nu stie cand sa spuna "Nu" si nici cel care ii da mai multe misiuni sa nu stie unde sa se opreasca.

Comunicarea. Femeile stau bine la capitolul "vorbire", dar nu stau atat de bine la capitolul comunicare. Si asta pentru ca, din pacate, noi avem mai multe cuvinte "de folosit" intr-o zi decat barbatii. Iar daca se nimereste sa nu vorbim peste zi, pentru ca am avut o groaza de lucruri de facut si acasa, si la serviciu, si trebuie sa iesim la o cina de afaceri, putem cadea in plasa folosirii cuvintelor nerostite...

Singura scapare, cateodata, este sa ne abtinem (cu greu, ce-i drept...), de teama de a nu spune prostii. Pe de alta parte, putem sa fim chiar asi in comunicare (si negociere), pentru ca am tot exersat acasa cu copiii si stim sa obtinem ceea ce vrem, folosind mijloacele care se potrivesc fiecarei situatii in parte.

Spiritul de echipa. Si aici am putea spune ca stam bine, dar trebuie sa recunoastem ca, la femei, spre deosebire de barbati, este mult mai dezvoltat spiritul de "bisericuta" decat cel de echipa. Camaraderia barbatilor din viata de zi cu zi este foarte apropiata de un adevarat spirit de echipa, pe cand prietenia femeilor la o cafea, de exemplu, trece de foarte putine ori de zona moda, casa, copii, iar aici nu poti dezvolta implicare si spirit de echipa.

Poate va intrebati ce are una cu cealalta, dar sa nu uitati niciodata ca asa cum ne comportam in viata particulara ne comportam si la serviciu, exceptie facand frustrarile de acasa, care se rezolva la serviciu sau invers. Acest lucru este valabil atat pentru barbati, cat si pentru femei.

Pentru a avea un adevarat spirit de echipa intre femei, este necesar sa ii iei pe ceilalati asa cum sunt, cu bune si cu rele si, de asemenea, este nevoie de o deschidere mai mare catre ceilalti, de implicare, de o putere de concentrare pe lucruri importante si de intelegerea faptului ca doi luati impreuna fac mai mult decat luati separat.

Stima de sine. Ei bine, la acest capitol cred ca stam cel mai rau. Inca mai exista perceptii potrivit carora femeia este inferioara barbatului, asadar ar trebui sa fim mai modeste si sa nu ne laudam cu realizarile noastre, pentru ca "Nu e frumos", sau nu ar trebui sa spunem tot ce gandim, pentru ca putem fi judecate altfel doar pentru ca suntem femei, si "De unde stim noi?".

Cate dintre noi ne sustinem punctul de vedere in care credem cu tarie, chiar cu pretul slujbei pe care o avem? Cate dintre noi cred cu putere ca pot face orice isi doresc, pentru ca au toate calitatile sa isi indeplineasca visele, si nu asteapta sa se implineasca prin prisma realizarilor copiilor sau ale partenerului? Cate dintre noi isi pot schimba locul de munca, relatia, viata de azi pe maine, pentru ca ceea ce li se intampla la serviciu, in relatie sau in viata este mult sub asteptari, mult sub capacitatile noastre si, cateodata, poate mult sub conditia umana? Cate dintre noi stiu sa spuna "Nu" cu tarie, atunci cand simt acest lucru cu fiecare particica din corp si din suflet?

Sunt foarte multe de spus despre fiecare in parte, chiar ar putea face subiectul unor discutii separate, pentru ca sunt lucruri de care ne lovim in fiecare zi, acasa si la serviciu, dar vom lasa continuarea pe saptamana viitoare.