Desi avem multe calitati si deci sanse mari de reusita in cariera si in orice alt capitol al vietii ne lipseste ceva foarte important. Atitudinea pozitiva. Ca o adevarata eva, din cand in cand mai intru si pe forum, mai ales pe cel de cariere, cum dealtfel este si normal. Sunt atenta ce subiecte le intereseaza pe evele de pe forum, ce fel de suport si din ce directie ar avea nevoie, ce nelamuriri si dorinte au etc. Sunt insa surprinsa de rapiditatea cu care se strica limba romana, precum si de vehementa cu care se apara limba romana, de ideea ca trebuie sa fii angajata din motivul "atunci cine ar mai munci", precum si de opinia "sa ne ascultam barbatul, ca de aia l-am luat" si de alte astfel de defulari in cadrul unor subiecte mai mult sau mai putin interesante, dar postate si de luat in serios.

Tocmai ce am intalnit zilele trecute o persoana publica pe care o admir foarte mult si care imi spunea, cu tristete, dar si cu un inceput de resemnare, ca femeile romance nu stiu pe ce lume se afla (nu astea erau cuvintele pentru ca persoana in cauza a fost un pic mai politicoasa, dar asta era sensul) si ca ideaa si conceptul de cultura, bun simt, valori si integritate nu exista, sau daca exista sunt inhibate din diverse motive. Am combatut cu vehementa pentru ca de la varsta mea, mai frageda decat a interlocutoarei mele, eu nu vedeam si nici nu vad astfel lucrurile (dar oare pentru cat timp?).

Ma intriga sa vad ca unele romance muncesc ca sa aiba de unde se intoarce acasa, ca nu-si vad de cariera pentru ca ar pune in umbra barbatul de langa ele, ca isi vad de cariera sau de pasiunile lor, dar cand incepe ceasul biologic sa bata parca nimic nu mai conteaza, nici studiile, nici job-ul, nici anturajul, cu cine s-o nimeri, sa facem un copil! Ma doare sa vad cum singura modalitate de a te tine la curent cu ceea ce se intampla in lumea asta, sau s-a intamplat, este internetul, iar daca nu e singura