Studiile superioare au devenit, se pare, in ultimul timp, conditia primordiala de reusita in viata. Este mai putin important cat de multa experienta profesionala acumulezi pe parcursul studiilor, crucial este sa aduni diplome peste diplome in sertar si in CV.

Pana la urma, in diplome nu e trecut nicaieri ca ai avut din 50 de examene tot atatea restante si ca, atunci cand ai luat restanta, ai avut ceva multumiri de adus cursurilor ascunse strategic in banca. Tu vrei diplome, noi vrem diplome si tot parcursul nostru profesional se transforma intr-o lectie de conjugare in care angajatorii vor diplome. Sau eficienta si dedicatie?!

Si atunci ne multumim sa ii stigmatizam pe cei care nu au avut "curajul" si "responsabilitatea" noastra de a urma cursurile unei facultati si care si-au recunoscut undeva, de-a lungul existentei lor limitele. Insa, in meseria lor, dau tot ce e mai bun.

Mai mult, blamam si nu le acordam o sansa prea mare relatiilor intre persoane care au o educatie diferita. In lumea noastra, nu e loc pentru diversitate si autenticitate, ci doar pentru prejudecati...

Alexandra P., casatorita de cinci ani, ne-a vorbit despre experienta ei si despre prejudecatile generale vizavi de cuplurile cu diferenta de studii intre parteneri. Alexandra profeseaza in cadrul unui institut de cercetare, avand o pregatire academica, in timp ce sotul sau are studii medii.

"Familia mea s-a opus de la inceput. In mare parte din cauza traditiei din familia mea si a profesiilor. Am avut bunici preoti, invatatori, unchi, cumnati - doctori. In plus, eu eram mereu laudata la scoala, aveam note mari, invatam. Pentru familia mea nu conta ca vorbea frumos, stia sa se poarte si ca se ghida si continua sa se ghideze in viata dupa principii morale bune."

Dupa ani buni de la casatorie, familia s-a resemnat ca nu ii poate dicta Alexandrei cursul vietii. Mai ales ca relatia nu i-a afectat viitorul profesional. Chiar dimpotriva... Dupa casatorie, Alexandra a continuat sa si lucreze si sa urmeze cursurile facultatii.

Cat despre sotul sau, "desi e greu de crezut, el nu se simte complexat. Are incredere in mine. Intotdeauna mi-a zis ca eu pot si ca sunt in stare sa fac o facultate. Mi-a spus mereu ca ar fi nedrept ca el sa fie acela care ma tine pe loc. El se mandreste cu mine." De ce nu si-a continuat studiile? "A trebuit sa lucreze imediat dupa liceu. Acum a trecut mult timp de la absolvire si si-a pierdut indemanarea. Se multumeste ca am facut eu".

Facem si un master?

Mare parte din ce a facut Alexandra se datoreaza partenerului ei de viata. Daca el a renuntat sa isi mai continue studiile, s-a implicat, in schimb, in pregatirea Alexandrei. Sesiunea nu o avea doar Alexandra, ci o aveau amandoi. Cand erau proiecte de facut, el o intreba: "ce proiect avem acum?"

"Imi facea program de invatat. Cand eram eu la serviciu, imi dactilografia el proiectele. Sau eu stateam si invatam si el facea mancare". Lunile astea sunt in dicutii privind continuarea studiilor. "Facem si un master?", o intreaba el...

Vazuti din afara, cei doi au renuntat sa mai fie individualitati, ci au invatat sa fie un tot. "El a mers pe ideea ca nu conteaza ca eu sunt femeie. Daca eu invat si fac un efort este un efort pentru familia noastra si el ma ajuta cat poate".

Un om cu adevarat real

Asa isi descrie Alexandra sotul. Intrebata daca lucrul in medii diferite si contactul cu oameni diferiti nu le afecteaza relatia - acum sau pe viitor - Alexandra a negat. "Intru in contact la Institut cu oameni foarte destepti. Am cunoscut si discutat cu cei mai mari cercetatori din tara, care sunt nemaipomeniti din punct de vedere profesional, au cunostinte vaste din toate domeniile. Insa, ca oameni, lasa de dorit: sunt rai, ranchiunosi, infatuati... Cand ajung acasa si imi vad sotul, zic: 'In sfarsit un om real!'".

Alexandra e constienta ca relatia ei nu ii poate aduce decat beneficii. "Daca mi s-ar ivi oportunitatea sa promovez, eu voi fi multumita ca il voi ajuta pe el, ca sa nu mai fie nevoit sa munceasca atat de mult ca acum. El nu ma va trage inapoi... O promovare inseamna un salariu mai mare, ceea ce va fi bine pentru amandoi. Chiar daca voi avea vreodata un salariu mai mare, el se va gandi, ca si acum, ca este meritul meu, pe care il recunoaste."

Acum cateva luni, intr-o discutie amicala, cineva a decretat ca implinirea ca profesionist este in relatie directa cu implinirea pe care o simti in plan personal. Alexandra se declara mai mult decat implinita familial. Iar in ceea ce priveste profesia nu exclude viitoare promovari.

"As fi putut avea multe facilitati materiale. Parintii mei mi-ar fi oferit totul. Insa, am ales sa am o relatie bazata pe incredere si respect. Cred ca dragostea mea s-a implinit mai mult decat a oricui. Eu sunt multumita si fericita: ne intelegem bine si formam o familie frumoasa".