Probabil că e dificil să-i spui unei mame aflate la capătul răbdării cu cei doi-trei-patru copii în casă să se abțină de la a-i admonesta cu tonul ridicat, dar niște cercetători într-ale parenting-ului au ajuns la concluzia că țipatul la copil e la fel de dăunător pentru acesta cum e și bătaia. Dacă o palmă lasă urme vizibile și invizibile, țipătul are efecte nebănuite asupra psihicului copilului și asupra dezvoltării lui ulterioare.

Cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh au studiat un grup de aproape o mie de școlari și au constatat că la aceia la care se țipă adesea acasă, care sunt înjurați sau blestemați sunt mai depresivi sau predispuși la tulburări de comportament. Disciplinarea cu ton ridicat nu are succes, ci este doar rezultatul lipsei de argumente a părintelui.

„Dacă țipi la copilul tău vei primi la un moment dat tot urlete ca răspuns. Vei educa un copil rușinos sau retras, sau un copil cu tendințe agresive.”, explică o mamă a trei copii, expert în parenting, citată de Washington Post.

Dar, ce e de făcut, vor întreba unii care constată că nici de vorbă bună copilul nu ascultă. Același articol publică sfaturile unor mame, care au testat diverse metode de educație în familiile lor. Una spune că atunci când simte că discuția nu are vreun rezultat, în loc să țipe preferă să se retragă și să amâne rezolvarea chestiunii peste 20 de minute sau a doua zi. Alta spune că atunci când simte că-și pierde cumpătul ia o bomboană în gură și se uită la pozele cu copii mici și drăgălași, și se binedispune.

Alta le-a permis copiilor să părăsească încăperea atunci când se țipă la ei, explicându-le că nimeni nu este obligat să suporte un astfel de tratament umilitor, nici măcar de la proprii părinți. Dacă copiii consideră că ceea ce li se spune pe un ton ridicat este ofensator și nedrept, au dreptul să plece din cameră, spune mama respectivă.

Toate bune și frumoase, articolul nu spune și cum se calmează părinții după ce văd că puștiul le întoarce spatele și refuză să-i asculte, dar pentru a nu crește un adult depresiv și cu probleme de atitudine, e mai bine să nu ne vărsăm nervii pe copii. Pentru că în ciuda vârstei uneori sunt perfect capabili să priceapă lucrurile dacă sunt explicate rațional.