Un articol din 1986 al revistei Newsweek spunea că femeile care n-au reușit să se mărite până la 40 de ani au mai multe șanse să fie omorâte de un terorist decât să-și mai găsească un soț. A fost un articol care a înfuriat populația feminină mai ales, fapt ce a determinat revista să revină cu un studiu „științific” prin care încerca să dreagă busuiocul.
Totuși, presiunea socială asupra femeii în general - să se mărite, să facă copii, să renunțe la carieră etc - nu e un lucru nou, și se manifestă în zilele noastre, chiar și în societățile considerate moderne. Un alt articol, publicat de BBC de data asta, surprinde situația din China, unde femeile trecute de 27 de ani care n-au avut norocul să-l găsească o pereche poartă numele de „sheng nu”, în engleză „leftover women”, pe românește rămășițe, resturi, femei rămase pe margine.
Paradoxal, deși controlul de stat al natalității și avorturile selective au făcut ca în China să existe cu 20 de milioane mai mulți bărbați decât femei (pe segmentul de vârste până în 30 de ani), sunt destule femei singure care și-au găsit mai degrabă împlinirea în carieră decât în familie. Una din cinci femei între 25 și 29 de ani în China e nemăritată, arată ultimele statistici. Procentul de bărbați necăsătoriți e de trei ori mai mare.
„Există opinia că un bărbat de calitate A se va căsători cu o femeie de calitate B, un bărbat de calitate B se va căsători cu o femeie de calitate C, iar un bărbat de calitate C va găsi o femeie de calitate D. Cei rămași vor fi femeile de calitate A și bărbații de calitate D”, explică situația Huang Yuanyuan, o chinezoaică educată, cu o carieră și un status financiar de invidiat, dar necăsătorită.
Ea și femeile de calitatea ei (A) sunt, însă, vizate de politicile guvernamentale să se căsătorească și să facă copii. Prin încurajarea femeilor deștepte să se reproducă guvernul chinez speră la o îmbunătățire a genelor populației. Familiile respectivelor femei nu se gândesc atât se departe, ci doar la propriul statut în comunitate.
Chen este o femeie de 38 de ani, consultant financiar în Beijing, care nu și-a mai vizitat familia din sudul Chinei de ani de zile pentru că i s-a spus să nu mai apară în localitate fără un soț la braț. Tatăl i-a dat un ultimatum acum, că dacă până la finele anului nu-și găsește un soț să se ducă și să trăiască acolo, cu părinții. Ca pedeapsă ;)
Chen spune că îți dorește un bărbat cinstit și responsabil, iar dacă nu-l găsește, preferă să fie singură. Chiar dacă ea pare că s-a resemnat cu situația, intervine în ecuație însăși presa de partid și de stat. Care spune, pe site-ul Federației Femeilor Chineze în martie 2011, sub titlul: „Leftover women nu merită simpatia noastră”: „Fetele frumoase nu au nevoie de multă educație ca să se mărite cu un bărbat bogat și de familie puternică. Dar fetele cu o aparență mediocră sau chiar urâte vor reuși mai greu. Fetele care speră că îmbunătățindu-și educația își cresc competitivitatea nu realizează că pe măsură ce îmbătrânesc femeile valorează din ce în ce mai puțin. Așa că atunci când își obțin doctoratele sau diplomele de master ele deja sunt bătrâne ca niște perle îngălbenite”.
Așadar, pare că societatea modernă știe să exploateze abilitățile profesionale ale femeilor - singure sau cuplate - în diverse domenii unde ele își fac bine meseria, dar nu vrea să renunțe la niște prejudecăți care aproape proscriu femeile care n-au „intrat în rândul lumii”. Paradoxal, se bate atâta monedă pe abordările „corecte politic” în materie de discriminare ale diverselor minorități, dar continuă să existe concepția în majoritatea societăților că o femeie nemăritată e o femeie neîmplinită. Asta în ciuda faptului că destui oameni știu că o căsnicie păstrată de dragul aparențelor nu e deloc o fericire, dar chiar și asta pare mai bună în ochii lumii decât statutul de single.
Mai multe de și despre mine, pe Dollo zice bine
pt Roxana: eu, de 12 ani intr-o casnicie solida, comunicare foarte buna intre noi, radem foarte mult impreuna (desi mai avem si noi probleme cu banii sau cu serviciul, ca toti romanii de rand....), suntem un cuplu legat, structurat, fericit, implinit, tot FARA copii. Deci se poate :) Si la fel ca si Andreea, ma felicit in fiecare zi pt optiunea de a nu avea copii. Ce facem la batranete? uitati-va cu atentie in jurul vostru: cati dintre batranii de azi ai Romaniei isi mai au copiii aproape ?? majoritatea tinerilor sunt plecati in tari straine ca sa-si castige un trai decent sau prin bucuresti si alte orase mari ca sa sclavageasca pe plantatie in corporatii. My point is: la batranete, tot singuri suntem, cu sau fara copii. Consider ca schimbatul de scutece sau injuraturile printre dinti cand bebele kiraie noaptea iar parintii a doua zi au ochii carpiti de oboseala la servici , cheltuilelile pe pampers si alte cele, toate astea NU fac un cuplu mai solid, mai apropiat, mai structurat. Exemple avem peste tot in jurul nostru cu povesti de dragoste perfecte care s-au dus pe apa sambetei cand a aparut copilul, de cele mai multe ori, fie ca recunoastem sau nu, perceput ca un intrus in legatura de cuplu, NU element de solidarizare (decat de nevoie, cazul clasic, cand nu divortam si ramanem impreuna pt copii, desi ambii soti se simt mizerbil in situatia respectiva....) Iti doresc mult succes si fericire Roxana si iti respect viziunea despre implinire, pt ca, din fericire, toti suntem diferiti ! :)
Pentru Andreea . Uitasem de acest articol, respectiv de parerile exprimate aici . Ma bucur pentru tine ca esti maritata si realizata social . Eu nu judec , nu pun la zid . Mi-am exprimat un punct de vedere personal , o perspectiva prin care inteleg, concep viata de familie . Asa cum ai facut tu, cand ai mentionat ca esti fericita ca nu ai copii si nu doresti . Sa te invidieze..?? nu cred. Nu au de ce . pentru ele , a avea familie , copii, inseamna implinirea, deci...a nu avea era doar o optiune. Am observat insa ca esti foarte sigura ( declarativ ,verbal - dar tocmai asta poate sa arate teama interioara, nesiguranta, si de aici proiectia de " ce bine e ") pe relatia ta cu sotul tau , consideri ca daca faceti ce vreti, cand vreti , sunteti un cuplu perfect , solid, structurat , si ca aveti certitudinea traiului comun pana spre adanci batraneti.........Pentru binele tau , sper , sa nu regreti alegerea de a nu avea copii . Dar , mai ales , sa mai poti spune despre casnicia /viata ta , la fel , dupa ce vei avea macar 10 ani de casnicie .
...of, si am uitat sa spun: sint si maritata, si realizata profesional, si ma simt implinita si fericita si femeie, desi nu am copii. mai mult, in fiecare vacanta, in fiecare weekend, cind facem ce ne place, cind dorm cu sotul meu pe saturate, si cind facem sex pe saturate, ne felicitam pentru a nu stiu cita oara ca AM ALES impreuna sa nu facem copii. Si nu am nici un fel de remuscari, iar cind mamele fericite imi tin teorii despre egoism, perpetuarea speciei si cana de apa de la batrinete, eu doar zimbesc si imi spun ca in sufletele lor colcaie invidia...
Roxana, e grozav ce spui tu, apologia familiei si a valorilor traditionale. Dar ia gindeste-te la tipele singure din anturajul tau: cite sint singure ca asa au decis (cind la usa lor e coada de petitori), si cite sint singure pentru ca nu au gasit barbatul potrivit, si nu pentru ca se incapatineaza ele sa fie singure? Ma gindeam eu ca a doua categorie predomina... Cum spune si articolul BBC citat aici: barbatii de categorie A se insoara cu femei de categorie B, samd. Daca esti femeie de categorie A si nu gasesti barbatul potrivit, nu inseamna neaparat ca nu ai vrut tu cu nici un chip sa te casatoresti. Asa ca mai usor cu pusul la zid al femeilor single care stau prin cluburi si merg in vacante si we cu amicele acrite...Poate nu e neaparat o alegere, ci mai degraba o lipsa de sasa de a fi la locul potrivit in momentul potrivit. Dar e tare simplu ca judeci si sa pui la zid. SI daca in fine tipa se marita, nu ne tace gura pina nu o vedem si cu burta la gura, ca sa nu iasa din preceptele morale si valorile noastre, sa nu cumva sa ne destabilizeze sistemul de valori traditionale...
Nu te ironizam. Mi se părea, din aplombul mesajului, că te simți jignită de faptul că femeile măritate ar fi mai puțin deștepte. Or eu nu spusesem așa ceva în text, chiar dacă am ales un titlu cu cârlig :) Cum îi spuneam și Alexandrei, în teorie aveți dreptate, dar practica ne omoară, și se întâmplă că oricât de mult ai vrea să nu fii singur/ă nu ai cum să lupți cu asta dacă nu apare și nu apare jumătatea. Presiunea socială asupra acestor femei este abuzivă. Asta cred eu, indiferent de detaliile din viața personală.
In ciuda " zambaretului" atasat , cred ca m-ai ironizat , nu-i asa ?? Dar , am citit "printre randuri"..Dollores , si impresia mea a fost ca simpatizezi cu ideea . Personal , consider ingrijoratoare aceasta situatie , a femeilor necasatorite , si cel mai grav , a celor necasatorite niciodata . pentru ca acestea sunt cele mai afectate , si afecteaza la randul lor . Institutia casatoriei , oricat de desueta pare unora astazi , este necesara , la fel de necesara ca bunul simt epistemic, educatia , ordinea , responsabilitatea , valorile morale . Nu agreez nici ideea casatoriilor "din obisnuinta" , 'de dragul copiilor" , sau "cum sa ma descurc fara el " Este o irosire a vietii . Acest stil de viata , de interactiune , este daunator , ingradeste , sufoca, suprima , si aduce nefericire si neamplinire . Si nu e mai onorabil decat vietile traite la intamplare al celor necasatorite . Insa nici statutul de femeie nemaritata du[pa 40 de ani , nu aduce bucurie ,cu siguranta .
Poate că ai dreptate, Alexandra, dar nu poți să impui nimănui împlinirea asta cu forța. Despre asta e vorba în articol. Pesemne că femeile astea neîmplinite au momentele lor de nefericire, dar au cu siguranță și împliniri în alte sensuri. Faptul că societatea le amintește constant și le presează să se simtă neîmplinite pentru că nu bifează toate etapele impuse este un abuz. În principal fiecare ar trebui să-și vadă de treaba lui și să trăiască așa cum crede de cuviință. Sau cum reușește.
Roxana, ai citit și articolul sau te-ai oprit doar la titlu? :)
nu doar o femeie nemaritata e neimplinita. un om necasatorit e un om neimplinit, de aceasta parere sunt si eu. faptul ca exista casatorii pastrate de dragul aparentelor e o problema, dar noi nu vorbim despre extrema nefericita, ci de cealalta. sigur ca poate fi si rau intr-o casnicie, dar asta nu inseamna ca o persoana fara familie e mai bine cu ideea asta. vorbim de situatia in care iti faci o familie si totul merge minunat. fata de un om cu familie, care lasa ceva in urma, prin urmare fata de un firesc al lumii asteia, cineva necasatorit e "sterp" in suflet si nu numai.
" Femeile destepte nu se marita " ???? Jalnic...sa intelegem ca reciproca e valabila ?? Adica daca sunt maritate , nu sunt destepte ??cu alte cuvinte , antonimul fiind proaste.. E un punct de vedere. Probabil ca este extraordinar sa duci o viata, cum se nimereste, cu cine se nimereste , sa te intorci seara intr-o casa goala , sa-ti petreci w.e -urile singura, sau sa iesi in cluburi cu amice singure ca tine, sa beti mult , sa stati grupate si sa barfiti tot ce vedeti in jurul vostru ,dar "inmuindu-va "imediat ce va baga un oarecare in seama... Cu siguranta e grozav sa mergi singura in concediu sau insotita de o amica , la fel de inacrita de asteptare ca si tine, si sa va inverziti de cate ori vedeti familii fericite langa voi..Cumparaturile , singura , reparatiile in casa, singura...Si cel mai bine e de sarbatori...atunci cred ca femeiel astea destepte se simt minunat...in cel mai bun caz, la o masa cu familia reunita, in care sunt, nepoata/verisoara fata batrana...fata buna , dar ...singura , de care tuturor le este mila intr-un fel... Viata de familie isi are farmecul ei , bucuriile ei, responsabilitatile ei...o femeie mama este cu adevarat implinita , si orice femeie realizata, cu cariera bine conturata, va recunoaste ca pana nu a devenit mama , nu s-a simtit cu adevarat...femeie.
Un articol destept ! felicitari cui l-a scris/preluat.