Revista Elle ediția franceză (citată de The Guradian) susține că topless-ul a cam murit în Franța, cel puțin patru fiind motivele principale pentru care franțuzoaicele nu mai vor să-și lase sânii la vedere pe plajă: sănătatea (amenințarea cancerului de piele), faptul că americanii au „pornificat” sânii prin supraexpunere și inducerea ideii că femeile care-și arată sânii sunt „ușoare”, în al treilea rând faptul că dezgolirea sânilor a devenit uneori un soi de activism civic (vezi fetele de la Femen) cu care poate nu e toată lumea în acord, și nu în ultimul rând șansele crescute de a-ți vedea goliciunea expusă în toată splendoarea pe vreo pagină de Facebook.

Din anii 60, când îndrăzneața Brigitte Bardot și-a arătat sânii pe plajele de pe Riviera franceză, topless-ul a devenit un soi de declarație universală de eliberare a femeilor și de egalitate în drepturi. În ultimii ani, susține revista franceză, sub 2% dintre tinerele de până în 35 de ani mai practică topless-ul la plajă, ceea ce ar fi un păcat din punctul de vedere al emancipării femeii.

Nu știu la noi cum o fi, nu cred că a făcut cineva vreun studiu, dar dacă ar fi să ne reacoperim sânii probabil că ne-am regăsi în motivele franțuzoaicelor. Însă citind articolul ăsta mi-am amintit de o dilemă pe care am avut-o în anii trecuți, într-o vară, la plajă:

Cum procedezi când faci topless și te întâlnești accidental cu următoarele categorii de persoane:

- colegii tăi de serviciu/sau foști subalterni

- colegii lui de serviciu/sau…

- familia cu care te învecinezi la pensiune, dar în fața căreia nu apari doar în chiloți la masă

- foști iubiți care te-au văzut în chiloți, dar nu mai au demult acest privilegiu ;)

Și lista poate fi mai lungă. Nu e musai să bifezi toate situațiile în același concediu, e suficientă una dintre ele ca să te pună pe gânduri. Întrebarea e: ce faci? Saluți, te faci că plouă, te întorci brusc pe burtă, oferi nonșalantă întreaga priveliște și eventual le faci cunoștință și cu partenerul?

Voi ce ați face?