Emanciparea femeii a câștigat în ultima sută de ani războaie importante pe frontul drepturilor civile, dar pare că s-a împiedicat taman în epoca modernă într-un ciot. Sunt sigură că vi se întâmplă, ca și mie, să găsiți în lista de prieteni de pe Facebook sau în lista de messenger nume pe care nu le cunoașteți. Apoi apare micuța față galbenă a prietenei care-ți spune: sunt eu, dar m-am măritat și am luat numele soțului!
E de mirare că femeile nu se mai mărită azi virgine, ca pe vremuri, se bucură de dreptul de a munci, câștiga bani și de a-i administra cum vor ele, dar când vine vorba de nume invocă tradiția din vremurile când femeia nu era decât o bucată de carne trecută pe numele soțului.
Desigur, argumentele acum sunt „numele lui era mai frumos decât al meu”, completat cu modestul „și așa nu eram eu vreo celebritate”. Unele se leagănă cu gândul că oricum nu era o chestiune importantă, deși pentru bărbați pare că ar fi, de vreme ce de regulă EL impune - ori ești nevasta mea, ori nu mai ești!
Argumentul final vine, însă, tot de la femeie. Am optat să-i port numele ca să simt că îi aparțin în întregime, să fim un tot, să respirăm aceleași consoane și vocale atunci când ieșim în lume, bla, bla. Dragostea e lucru mare, într-adevăr!
Poate că pare o prostie feministă chestia asta, fără vreo influență asupra unui mariaj reușit. Deși feministele ar zice „dar de ce să renunțe ea la numele ei și să nu o facă el, sau să ia fiecare numele celuilalt” (opțiune prevăzută și de legislația noastră în vigoare). Dar se pare că lucrurile nu stau atât de relaxat în societate. Oamenii consideră că e treaba lor să-și dea cu părere și pe tema asta și să privească cu ochi răi femeile care nu-și schimbă numele după căsătorie. Zece la sută dintre americani, de exemplu, consideră că ăsta e semn că femeia aceea nu ia în serios căsnicia, iar 50% cred că femeilor ar trebui să li se impună prin lege să ia numele soțului. Desigur, la asta se adaugă cele 90% dintre femei care nici măcar nu-și mai pun problema că legislația le oferă trei opțiuni. O aleg orbește pe cea tradițională, uneori la fel de orbește cum se mărită ;)
E interesant că procentul acelora care cred că femeia care nu ia numele bărbatului la căsătorie nu e dedicată căsniciei, s-a triplat în numai 16 ani de la o cercetare la alta, ambele fiind făcute în rândul studenților. Detalii găsiți aici. Ceea ce denotă că în ciuda evoluției societății, rolul femeii în ea rămâne ancorat în câteva puncte „strategice”.
Evident că schimbarea numelui nu are vreo influență asupra gradului de implicare a femeii în acea căsnicie, iar numele unui om este totuși identitatea lui cu care crește, se dezvoltă și se presupune că îl reprezintă. Schimbarea numelui femeii după căsătorie echivalează oarecum cu o resetare de identitate. Oare de ce sunt femeile dispuse să facă asta?
Citeste in continuare
-
Minunile din Ceainăria Estuar Club House
Eva social
-
Ai nevoie de un psiholog? Fundația Estuar oferă consiliere gratuită tinerilor între 19 și 29 de ani
Eva social
-
Căsătorie la Castelul Corvinilor
Eva social
-
Bijuterii pentru mame, ateliere pentru copii
Eva social
-
Noapte albă în muzee, lumină prin parcuri
Eva social
Schimbarea numeleui vine din secolul al 16-lea , cand in anglia s-a decis existenta unui al doilea nume.Transmiterea acestuia s-a facut pe cale patriarhala la copii, generand traditia ca femeia sa ia numele sotului dupa casatorie. De asemnea , preluarea numelui sotului se facea cand inca casatoriile erau impuse fetelor tinere. si casatoria reprezenta o afacere pt familia fetei.(oricat de imoral vi se pare), iar fata intra intr-o familie cu renume. In tarile anglosaxone in famillile bogate (oricate de imoral vi se pare din nou) se practica casatoria intre veri , de unde nu mai exista nevoia schimbarii numelui. Au existat si cazuri in familiile foarte bogate si in cazul in care casatoriile reprezentau de fapt un pact intre tari(vezi Anglia si Franta) iar sotia isi pastra numele de familie. Obiceiul pastrarii numelui de familie la casatorie a inceput tot in Anglia , odata cu aparitia legilor impotriva discriminarii femeilor, unde sotiile dupa casatorie aveau optiunea de a alege.Fie isi pastreaza numele , fie adauga numele sotului, fie isi reunesc amandoi numele , fie sotul ia numele sotiei. Aceste optiuni sunt disponibile si in Romania din punct de vedere legal. Din punct de vedere moral, aceasta traditie este cu atat mai puternica in tarile unde religia si traditiile sunt foarte puternice in societate. Pastrarea numelui sau modificarea lui in orice varianta , este decizia amandurora si trebuie discutat in prealabil. Nimeni si nimic pe lumea asta nu poate sa iti spuna cum sa te cheme sau cum sa te prezinti in scoietate , indiferent de statutul civil. In Anglia, daca te-ai nascut cu un nume, il poti schimba oricand prin deed-poll , fara a cere aprobare nimanui.Deci daca eu vreau de maine sa ma cheme xculescu, in loc Smith o pot face fara nici un fel de problema, fara aprobarea nimanui, nici macar a sotului. Revenind la discutia de schimbare a numelui, in general vorbind, barbatii au aceasta mandrie de a transmite numele mai departe.Din pacate , exista si cazuri cand are o fata , care conform traditiei pe care a impus-o sotiei isi va schimba si ea numele.cum a citit pe bloguri, se duce de rapa , neamul ... In cazul meu personal am ales sa port ambele nume din diverse motive absolut personale: m-am casatorit nu pt o hartie ci pt cununia religioasa."ceea ce dumnezeu a unit , nimeni sa nu desparta".Religia nu spune nimic cu privire la schimbarea numelui. -am o cariera in domeniul in care lucrez -numele sotului de origine romanesc, al meu de origine germanica.Sotul meu se distreaza de minune cand trebuie sa isi spuna numele pe litere care pentru englezi e imposibil de pronuntat. -desi am ambele nume in acte, la munca imi folosesc numele de fata(da este perfect legal), asa cum imi folosesc un singur prenume din cele doua date de parinti. -imi place mai mult numele meu decat al lui. Daca as fi pastrat numele lui da, as fi avut probleme mari de identitate.Pentru mine ideea de a-mi schimba numele echivala cu un act de vanzare-cumparare. Nu m-am putut obisnui cu ideea asa ca am ajuns la cale de compromis pastrand ambele nume.Asta nu inseamna ca nu sunt dedicata casatoriei. Un nume comun nu garanteaza nici fericirea, nici longevitatea unei relatii sau a unei casnicii, asa cum nici daca ai nume diferite nu inseamna ca nu esti dedicat in casatoriei. Am vazut cazuri unde chiar daca poarta nume comun, lucrurile nu sunt asa de frumoase cum par din afara pentru Ionesti sau Popesti.(inselat,el pe ea si ea pe el, abuz psihic si fizic, etc) In Romania , mentalitatea e greu de batut , atata timp cat femeile isi educa fetele in ideea ca vor lua numele sotului la casatorie. Atata timp cat educatiea cu privire la rolul femeilor in societate este facuta in tip misogin chiar de catre mame:(soacra mea:femeia trebuie sa stea la cratita) nu se va schimba nimic in mentalitatea poporului si femeile care au curajul sa nu respecte traditia sunt aratate cu degetul. Din fericire am fost educata sa nu-mi pese de gura lumii, am fost educata ca in casnicie totul se imparte la doi, incluzand si activitatile domestice si atata timp cat am creier si gandesc nimeni nu poate sa-mi spuna ce sa fac si cum sa-mi traiesc viata. Casatoria intre soti este libera cu consimtamantul ambilor soti si cu drepturi egale. Nu spun ca trebuie schimbata traditia,ci spun ca schimbarea numelui la casatorie este o optiune personala si atat pentru orice individ.
Puteam sa jur ca articolul a fost scris de o femeie, iar de cand am citit si review-urile pot sa spun ca e scris de o femeie frustrata si avida dupa ceea ce inseamna autoritate asupra barbatului. Pui totul pe seama identitatii, fara sa relizezi ca preluarea numelui din orice directie a fost facuta in interesul familiei si al copilului. Te gandesti la vrianta in care parintii folosesc ambele nume si asta se pastreaza ca o formula peste generatii, se poate ajunge la varianta ca omul sa nu-si poata memora numele. Dar cand apare un copil si parintii sunt nevoiti sa aleaga un nume pentru el? Ce aleg? In fine! Aici apar din nou o gramada de probleme si argumente impotriva teoriei tale. Daca tot ce poti face e sa te legi de greseli gramaticale si sa eviti esenta articolului, atunci materialul tau nu si-a atins scopul si demonstreaza ca dorinta ta acerba de emancipare nu poate conduce la ceva bun. Mai exista o vorba care spune ca trebuie ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample! Slab, slab, slab... articolul. Foarte slab!
Draga mea, gramatica se învață la școala generală și nu presupune decât s-o exersezi zilnic toată viața. Ți-am răspuns cu aceeași monedă. Dacă nu ești de acord cu ce scriu nu înseamnă că articolul este tâmpit, ci că tu ai altă opinie. Dacă vrei să ți se răspundă civilizat învață să comentezi la fel.
Eu mi-am pastrat numele si mi se pare foarte ok. Daca sotul este de acord atunci nu vad problema. De ce sa nu avem dreptul de a alege?
Mda...ma asteptam la asa un raspuns!Ce sa zic,nu toti am facut scoli "inalte".Daca asta e un argument valid,ma dau batuta.Imi displace felul acesta de a "da cu flit" cuiva pe motiv de greseli gramaticale,in fine,cine vrea sa inteleaga..o face.
Și mie mi se pare o tâmpenie să scrii cu greșeli gramaticale, dar poate sunt subiectivă ;)
ce tampenie de articol.si eu am luat numele sotului(care nici macar din greseala nu a mentionat ceea ce ai scris mai sus)asta nu inseamna ca mi-am pierdut individualitatea,dreptul de a gandi si de a decide in numele meu.e o aberatie sa sustii ca daca femeia decide sa ia numele sotului inseamna ca ia fost neaparat impus de sot,societate etc.si ca fapt divers,de ce e atat de greu de crezut ca intradevar atunci cand alegi sa iei numele lui,in numele dragostei e intradevar asa.sincer acuma,cat timp este o alegere si nu o chestie impusa nu vad nimic defaimator si nici ca o resetare de identitate!
Am avut de curand aceasta dilema fiind una dintre cele care in curand isi vor schimba numele...singurul motiv pentru care voi face aceasta schimbare este pentru copii nostri care sa nu fie obligati sa poarte 2 nume sau mai mult sa aibe parinti cu nume diferite. Insa sunt perfect de acord cu resetarea de identitate...