Am fost de Florii  în vizită într-o familie cu trei generații în jurul mesei. Bunica tocmai se întorsese de la biserică și povestea că popa i-a dat dezlegare să mănânce de dulce, pentru că e prea slăbită, iar vârsta nu-i permite să mai țină post. Restul familiei ținuse și nu prea postul Paștelui. Într-o încercare înduioșătoare de a salva aparențele, bătrâna a scos din buzunar o foaie A4 pe care era xeroxat un psalm de la biserică. S-a rugat de cei doi nepoți (o tânără de aproape 30 de ani și un băiat abia ieșit din adolescență) să-i citească cu voce tare psalmul, ca un soi de rugăciune înainte de masă. Tinerii s-au ferit ca dracu de tămâie. Până la urmă unul dintre musafiri a luat foaia și a început să citească. După prima strofă și-a dat seama că e prea lung. Bătrâna a renunțat să mai insiste și ne-am așezat toți la masă.

Discuțiile au gravitat în jurul meniului, a planurilor pentru Paște și a faptului că ai casei se străduiau să țină postul, dar nu reușeau mereu. Tânăra nepoată, însă, se lăuda cu dieta minune care a ajutat-o, în ultimul an, să scape de aproape 20 de kg. Bunica o privea cu blândețe, dar tot n-a ratat ocazia să-i spună că postul și rugăciunea ar fi ajutat-o să-și găsească și un soț, nu numai să slăbească. Fata a replicat că mai sigură ca postul e silueta, în dobândirea unui iubit.

Când eram mică o vedeam pe mama cum se chinuie să țină post în prima și ultima săptămână din perioada de dinaintea Paștelui sau a Crăciunului. Nu reușea să țină toată perioada prevăzută de calendarul ortodox. Era plecată de tânără de acasă (unde mamaie respecta cu sfințenie posturile, întregi) și deși aici n-o vedea nimeni, ea credea, probabil că, în felul ăsta împacă și obiceiul de acasă, și viața nouă de la oraș pe care o ducea. În restul anului ținea post miercurea și vinerea, pentru că ... așa fusese învățată acasă. Atunci nu am auzit-o pe mama că ar ține post ca să mai scadă în greutate. Tot timpul întrebarea mea „de ce” primea răspunsul „ca să ne ajute și nouă Dumnezeu!”. Acum, când bolile bătrâneții dau târcoale, o mai aud sperând că prin post își scade colesterolul.

Nu știm ce cred cei 50% dintre români care, conform unui studiu recent, țin post înainte de Paște și de Crăciun. Mai mult femeile decât bărbații.  Altfel, tot conform statisticilor și sondajelor, suntem o națiune creștină și credincioasă, aproape 90% dintre noi. Ca și dragostea, pesemne, și credința tot prin stomac trece :)

Eu am ținut posturile, în rând cu mama, cât am trăit în casa ei. Ulterior... m-am emancipat. Nu din spirit de frondă, ci pentru că sunt adepta unei diete echilibrate în tot timpul anului, nu numai de Paște sau de Crăciun. Dacă nu faci excese în rest, nu văd de ce te-ai chinui să pozezi în cele câteva săptămâni de post cerute de biserică.

Pentru că săptămâna asta - zisă și Mare - e considerată cea mai grea, chiar de către credincioși, în ținerea postului, vă întreb și pe voi ce faceți: țineți post din convingeri religioase - ca să vă ajute Dumnezeu - sau ca o cură de detoxifiere a organismului după iarna asta grea și plină de cărnuri grase? Răspundeți cu sinceritate, că nu e bine să minți în post ;)

Mai multe de și despre mine, pe Dollo zice bine