Nu mă aşteptăm să dau aşa de repede de primul Platou. Adică de prima săptămână în care, în loc să se mai topească ceva, mai, mai că s-au pus vreo câteva sute de grame. În condiţiile în care ronţăitul non stop a fost controlat, pâinea redusă la masa de dimineaţă şi berea eradicată. Deasemenea a fost săptămâna cu o şedinţă de yoga şi una de patinaj.

Am descoperit produsele Gerlinea şi le am în permanenţă cu mine, pentru acele momente în care mă apucă foamea brusc (în special după alăptat) şi nu am la dispoziţie vreo salată sau o ciorbă. În special laptele cu adaos de vitamine îmi dă vitalitate şi chiar îmi ţine de foame. Asta a fost la plus.

La minus trec faptul că în continuare dorm puţin şi haotic, ca atare apuc să am doar două mese pe zi (extrem de consistente, pentru că mi-e o foame de lup!) şi o gustare. Tot la minus ar fi faptul că nu m-am mobilizat încă să fac mişcare zilnic, măcar recomandabilele 30 de minute. Am încercat hei-rup-isme cu serii de abdomene sau genoflexiuni, dar nu merge. Cad lată după a doua serie şi mă bântuie depresia.

Profa Luminiţa Nicolescu mi-a arătat în direct la Star Matinal exerciţii de făcut acum, la început, dar evident că nu le mai ţin minte şi, dacă nu o am în faţă măcar pe un ecran de laptop, nu am entuziasm să mă mişc. Găsesc mereu scuze perfecte să nu fac nimic.

Săptămâna a început cu mult drag şi spor, respectiv cu apariţia la cele două emisiuni (Star Matinal şi Vorbeşte lumea, la ProTv), unde oameni dragi mie, Prezentatori şi producători, mi-au urat succes şi mi-au confirmat speranţa mea de a capacita astfel şi alte femei (mămici sau nu) de a se pune pe ele însele pe primul plan.

'"Mami, mai faci un bebe?"

A urmat însă o cântărire pe la jumătatea săptămânii, tocmai când eram mai mândră de mine. Şoc şi groază! În loc de un sperat 77,5, adică măcar jumătate de kg mai jos, cântarul se încăpăţâna să arate tot 78. Ba chiar în zilele ce au urmat, au venit repede şi 300 g peste greutatea asta. Cireaşa pe tort a pus-o Vanessa, până nu de mult junioara familiei, care m-a întrebat cu candoare (deşi fusese avertizată să nu mai facă referiri la talia mea deloc de viespe) ''Mami, mai faci un bebe? Că uite, tot rotunjoară eşti....''. Soţul meu a înţeles imediat situaţia dramatică şi, încercând să îmi ridice moralul, m-a întrebat dacă nu vreau să-mi ajustez garderoba la nouă mea linie... În aceeaşi zi am auzit pe undeva că Gabriela Cristea ar fi luat decizia eroică de a abandona orice formă de dietă, lăsându-şi corpul şi apetitul să negocieze dimensiunile.

E clar! Era timpul unei şedinţe 1 la 1, adică eu cu eu, în care să pun în practică tot ce învăţasem prin multiplele cursuri de dezvoltare personală. Am ales tehnică ''simte cum te-ai simţi dacă...''. Adică, după o prima parte de relaxare, mi-am întrebat corpul cum s-ar simţi dacă aş înlocui permanent măsurile 36-40 cu 44 sau chiar 46 uneori. Şi am primit răspunsul imediat, din fericire în deplină rezonanţă cu denumirea campaniei. Corpul meu nu tânjeşte după formă gen ''biscuite'' neapărat, ci după repunerea în perfectă funcţiune a aparatului muscular. Am o osatură fină ce face faţă cu greu adaosului de greutate (am realizat că e ca şi cum aş ţine-o mereu în braţe pe Vanessa...), iar ajutorul muşchilor antrenaţi se impune, înainte să se instaleze dureri de spate infernale, aşa cum am experimentat deja după sarcina anterioară.

I-am mulţumit pentru mesaj corpului şi i-am promis să voi pune în prim plan nu atât dieta restrictivă cât introducerea treptată, dar constantă, a oricărei forme de mişcare. În general, mesele din această săptămână au fost formate dimineaţa (la prânz) din ouă cu legume sau mazăre, iar seară o ciorbă caldă sau carne cu salată.

Duminică însă am avut o zi cu pofte mai ceva ca în sarcina, de pâine caldă cu ulei de măsline şi ciocolată de Topliţa. Mi-am amintit de sfatul Mihaelei Bilic, respectiv de a-mi premia săptămânal corpul cu ce-mi cere şi mi-am permis această extravaganţă culinară rugându-l să nu reţină surplusul de calorii.

Nu l-a reţinut. Campania ''Din nou în formă'' mi-a adus şi un bonus de suflet. Tot conversandu-mă on line cu fata Profei, Mădălina Williams, ce şi-a revenit spectaculos în formă după ce a născut (din fericire natural) al treilea copil, am aflat tot ce a făcut ea ( şi va voi scrie imediat), dar şi că dorea să-şi boteze copilul născut în Olanda în ţara natală. Şi amândouă am simţit în acelaşi timp că..ne-ar plăcea mult să apropiem prietenia noastră devenind noi părinţii spirituali al micuţului Olivier Nicholas.

Dar va imaginaţi că s-a adăugat o presiune în plus, respectiv de a fi o Naşă în formă maximă până în mai, nu? Revenind la sfaturile Mădălinei, ea a luat în pripă tot procesul şi, la două săptămâni după naştere făcea deja exerciţii, în timpul somnului de dimineaţă al copilului. Apoi a început să alerge, împreună cu soţul ei. Ba mai mult, ca să dea un sens alergării, s-au înscris amândoi la toate maratoanele posibile. Asta ştiu că a funcţionat şi la mine că să mă motiveze să merg zilnic la piscină. Acum însă e mai greu de organizat. Deocamdată.

La mâncare, deşi alăptează cu succes de 1 an şi 4 luni, a raţionalizat drastic, cu mese mici şi dese, fără pâine, prăjeli sau grăsimi în exces, iar dulciuri îşi îngăduia doar când avea poftă maximă. În rest, fructe şi legume la discreţie, mai mult crude sau gătite cât mai puţin. Fructul de bază grepfruit. Într-o lună de zile s-au topit 15 kg, iar ea arată aşa cum o vedeţi. Ce-i drept, în continuare, deşi s-a întors la muncă (e profesoară de matematică la un colegiu de renume din Haga), când prinde o oră, două de pauză fuge la sală şi îşi modelează corpul.

Săptămâna această va fi o nouă încercare pentru mine. Am plecat de ieri în Italia, la un târg agricol. Evident, nu am cum să gătesc nimic, nu am unde să merg la sală iar mâncarea din peninsulă este preferată mea... Moralul este însă ridicat, am căzut la pace cu corpul meu şi am înţeles că e minunat tot ce face pentru mine. În plus, mama mi-a mărturisit că în tinereţe, orice dietă ar fi încercat, două săptămâni corpul ei nu reacţiona în nici un fel, de parcă aştepta să vadă dacă chiar vroia să slăbească sau era un moft. Nu ştiu dacă îi moştenesc sau nu materialul genetic, dar clar povestea ei m-a încurajat.

Mamele, surorile sau mătuşile voastre cum reveneau în formă? O saptămână minunată vă doresc!!!ţineţi-mi pumnii!!

Cu drag,
Roxana Gabor - Iliescu