A trecut o săptămână de la decizia eroică de a reveni din nou în formă, după patru luni de la naşterea petrecută prin cezariană şi după o sarcina în care, din motive de multe contracţii, nu tare m-am mişcat. Ca atare, tonusul muscular e într-un fel. Nu bun. Cum povesteam săptămâna trecută, foamea e mare, mai ales după câte o noapte întreruptă de lungi sesiuni de hrănit la sân cu lapte şi multă dragoste.

Şi fiind obosită şi veşnic contra cronometru, nu tocmai savurez mâncarea. Mănânc repede şi că atare mult. Deseori ce apuc. Şi ce apuc nu e mereu sănătos. Asta a fost concluzia analizei mele din această săptămână.

Cum arată ziua mea...alimentară?

Dimineaţa nu reuşeam să mă mişc din pat până la 12 cel puţin, deci nici nu mâncăm. Apoi, după a treia şedinţa de alăptat a zilei, ţinându-mă de pereţi de foame, coboram în bucătărie să pregătesc micul dejun. Dar nu el era problema, pentru că în general mănânc ouă ochiuri sau sardine, sau mai multe feluri de brânză cu legume. Doar că, în procesul preparării, ciuguleam tot felul de biscuţei, curmale sau smochine. Când mă aşezăm la masă teoretic eu aş fi putut liniştită să nu mai mănânc nimic.

Dar nu se întâmplă niciodată aşa... Apoi ieşeam cu treburi în oraş. Şi ne opream la o cafea. Cu lapte. Mult. Şi un biscuitel, o ciocolăţică, ceva. Apoi, în maxim jumătate de ora mi se făcea foame. Deci ne opream şi la un restaurant (de obicei chinezesc sau italian, ca să vină comanda repede) sau la un împinge tava. Îmi place mâncarea gustoasă şi îmi place să găsesc locuri unde oamenii o pregătesc cu drag. Asta nu înseamnă însă cu puţine calorii.

Şi seara, când ne adunam cu toţii, spălăm şi hrăneam copiii, deci vorbim deja de 11,12 noaptea, ne relaxam şi mâncam ori o supă, ori ceva snacks-uri cu un pahar de bere. Doar face bine pentru lactaţie, nu? Nu am avut curaj să fac un calcul caloric, dar era evident şi din avion că depăşea cu mult necesarul meu. Mâncam în tot felul de stări, de la relaxare la frustrare şi nervozitate. Mă simţeam vinovată pentru ce şi cât mâncăm, dar asta mă făcea să mănânc şi mai concentrat.

Ce am reuşit săptămâna asta - să diminuez mult consumul de dulciuri. Şi pentru asta mă pup şi mă laud intens. Cum? Am scos din casă toate dulciurile. Am primit în schimb de la prietenii mei din Spania două cutii mari de curmale fără zahăr adăugat, kaki şi avocado. Şi, de câte ori mi-e foame în afară meselor, am măcar ceva sănătos de ronţăit. Ca încurajare de început de campanie am primit de la Nutrivita un coş plin de produse cu conţinut redus de calorii dar aport mare de nutrienţi. Acum am permanent în geantă un baton Gerlinea pentru cazurile de foame năpraznică.

Am tăiat berea. Aproape de tot. Mai gust o gură când şi când de la iubitul meu când mi-e tare poftă. Apropos! La fel am făcut şi cu dulciurile. Când simt că avortez de poftă, negociez cu corpul meu şi îmi îngădui câteva linguri de budincă de ciocolată caldă.

Mi-am umplut congelatorul de creveţi şi ciocănele de pui neinjectati cu hormoni că să pot aruncă repede în wok ceva sănătos alături de o porţie generoasă de murături. Mi-am cumpărat orez la plicuri, extrem de comod de fiert. La fel şi multe iaurturi, cremoase şi cu lapte de capra.

Am fost împreună cu Teresa, fata mea cea mare, la o primă şedinţă de yogilates. Divin! Degeaba! Fără să-ţi mişti articulaţiile şi să-ţi pui muşchii la treaba, parcă nici soarele nu se învârte. Până când voi reuşi să mă mobilizez până la Profa la sală, am găsit lângă casă Clubul Hermitage, cu cursuri de tot felul, chiar şi pentru copii. Acasă copilul a rămas cu mama, iar gândul că pot ajunge la mine în caz de nevoie în 2 minute mi-a dat liniştea necesară să fac primele exerciţii fizice după aproape un an de zile..

Rezultatul primei săptămâni a fost "cantaribil", două kilograme ducându-se deja de unde au venit! Asta fără să impun nici un program anume. Azi am făcut "măsurătorile oficiale" de început de campanie. Şi ca să fie totul "pe faţă", le-am făcut în direct, la Star Matinal.
Le-a facut Profa şi tot ea mi-a aratat ce mişcări pot face acasă, ca să revin încet încet în formă maximă! In urma măsurătorilor avem: Talie - 80 cm, burtică - 88 cm, şolduri - 117 cm.

Săptămâna viitoare voi continua îndesirea şi "îmblânzirea" meselor. Adică voi încerca să mănânc mai des, mai ordonat şi mai sănătos. Nimic forţat însă. Mi-am îngăduit două săptămâni de obişnuire a corpului cu noua situaţie.

Voi ce aţi făcut săptămâna asta?

PS- vă mulţumesc pentru mesajele, încurajările şi poveştile pe care mi le-aţi împărtăşit pe Facebook. Putem comunica şi aici, pe blog, aşa că aştept îmi scrieţi comentarii.

Cu drag,
Roxana