Am amânat apariţia acestei postări sperând că se va întâmpla totuşi ceva în săptămâna aceasta, respectiv că voi face vreun fel de sport. Sau măcar un masaj, ceva, o întâlnire specială.
Nimic. A fost un final de iarnă furtunos, cu emoţii şi mulţi viruşi, ce mi-au prins fiecare membru al familiei în parte.
Har Domnului eu am scăpat, (încă o dată îi mulţumesc dr Cristina Bogdan pentru că mi-a scos cu forţa lactatele din dietă!!) dar, în calitate de singura fiinţă sănătoasă din casă mi-am asumat toate rolurile deodată. Inclusiv cel de asistent medical, evident. Pentru acei dintre voi familiarizaţi cu nouă medicină germană a lui dr Hammer, ştiţi probabil că supra asumarea de responsabilităţi duce automat la supra...dimensionarea corpului. Să se vadă că noi suntem baza societăţii,nu?
Nu ştiu dacă m-am îngrăşat în kilograme ( mi-a fost şi frică să mă sui pe cantar), dar lipsa activităţii fizice şi lipsa acută de somn a relaxat IAR muşchii... Mă simt ca o balenă pufoasă. Iar. Am participat la o emisiune TV şi îmi venea să le cer să întoarcă monitoarele, că nu suportăm să-mi văd imaginea...Iar era bunica în tinereţe la Tv...frumoasă, ce-i drept. Trasă şi frumoasă.
Nu există persoană care să nu-mi spună ce bine-mi stă la faţă noua dimensiune, că mă întinereşte, că sunt femeie...Soţul meu e primul dintre ei. Creierul meu însă îmi urlă că el s-a îndrăgostit de varianta biscuite a mea. Iar sufletul meu tânjeşte după senzaţia de libertate totală pe care mi-o dădea silueta lucrată de Profa la sală.
Dar cum să fac să ajung la sală sau să fac exerciţii când eu sunt zombi jumătate din zi, iar în cealaltă mă conversez cu medicii curanţi? Cred că Dumnezeu a vrut să-mi arate că şi femeile care spun că nu mănâncă mare lucru şi totuşi nu slăbesc au dreptatea lor. La fel şi cele care acuză oboseala cronică pentru incapacitatea lor de a ajunge la sală.
Buuun. Am ajuns aici. Nu mai pot privi femei care au slăbit imediat după naştere fără un soi de invidie dureroasă. Deşi şi eu m-am numărat printre ele la primul copil. La a doua am început să slăbesc abia după ce mezina de atunci era cu diversificarea instalată bine. Şi cum să fac să dorm mai mult? Mai nou noaptea nici nu mai am somn...uite, acum stau şi scriu asta în timp ce toţi ai mei sforăie...
De mâncat am mâncat sănătos, dar haotic şi grăbită de orarul de masă al pruncei şi toate celelalte îndatoriri mai mult sau mai puţin autoimpuse. Am mâncat humus, mei cu legume, orez, salate de toate felurile, mult peste..ba chiar am avut răbdare să-mi decorez farfuriile pentru Dragobete sau Mărţişor. Ce-i drept de 1 martie m-am întâlnit cu colegele de la Donna Divina şi am scăpat un pic la dulciuri, dar a fost singura ''abatere''.
E rândul meu să vă întreb - voi cum staţi? Cum depăşiţi un impas?
Totuşi pentru că nu vreau să pun batista pe ţambal, am ajuns la Profa măcar să o pup şi să pun mâna pe două exemple de ''aşa Da!''. Fata ei, Mădălina, ce a dat 13 kg după naştere în două luni alergând, cu şi fără căruţ. Şi Valentina Pelinel, care, în luna a şaptea de sarcină vine la sală aproape zilnic şi arată impecabil.
Şi Profa, cu tact şi entuziasm ca de obicei, a coborât ştacheta cerinţelor de mişcare (strict pe durata pseudo depresiei actuale). Două minute vesele pe care să le pot face atunci când ies cu copilul în căruţ, fie şi doar în jurul casei, deci fără role.
Le împărtăşesc cu voi, în speranţa că voi de la aceste două minute vă veţi duce urgent spre celelalte înregistrări cu Profa de pe youtube şi veţi lucra şi pentru mine!!
https://www.youtube.com/watch?v=Na58rN2riNc
Săptămâna viitoare va fi mai bine şi pentru mine! O primăvară spectaculoasă vă doresc!!!!!
Cu drag,
Roxana