Încerc să scriu aceste rânduri de mai bine de 40 de ore. De fiecare dată când mă apuc de tastat vine câte un membru al familiei ''Mamiiii, ce-i aia pronume nehotărât?'', ''Mamiii, ce atribute are un cioban?'', ''Iubita mea, mi-ai văzut cumva papucii?''(şi ce fel de soţie iubitoare aş fi fost dacă i-aş fi dat papucii...)...Suria, ca să fie mai clară, a făcut prima febra din viaţă ei care m-a redus la postura de suzeta ambulantă pentru mai bine de o zi.

Pe bune, abia am timp să mai respir, cum să-mi ordonez viaţă astfel încât să încapă musai şi ceva sport în ea şi 5 mese pe zi, gătite dietetic?!!! Cine m-a pus să scriu blogul asta?! Cine m-a pus să declar că vreau din nou în formă? Vreau o pauzăăăăăă!!!!

Ok! Respir adânc, îmi pun o melodie relaxantă (În ultimul timp asta înseamnă Deva Premal sau Snatam Kaur) şi rememorez săptămâna trecută...o săptămână întreagă de reset!!! Asta pentru că una v-am sfătuit pe voi şi altă am făcut eu. Am spus că înainte de orice schimbare de dietă trebuie făcute analizele? Corect! Doar că eu făcusem exclusiv cele uzuale, pentru minerale şi vitamine. Şi în afară unei uşoare anemii, totul era ok.

Ceea ce n-am făcut (şi probabil că aş mai fi amânat dacă Vanessa n-ar fi avut o eczemă urâtă pe faţă) a fost un examen pentru identificarea intolerantelor alimentare. Adică acele alimente pe care corpul nostru le consideră toxice şi ca atare, tot ce mâncăm alături de ele nu se asimilează sau se transformă direct în depozite de grăsimi ce stagnează dizgraţios.

Prietena şi colega mea în ale spiritualităţii feminine, doamna doctor Cristina Bogdan, specialist în homeopatie şi naturopatie a fost cea care mi-a sugerat că încăpăţânarea corpului meu în a menţine rezerve vine din lipsa de odihnă, dar şi din posibile intoleranţe alimentare..
Să le descoperim aşadar...cu ajutorul rezonanţei magnetice cuantice. Adică ţinem strâns în mâna un...ceva de metal până când aparatul ne traduce cuminte tot ce corpul tău deja încearcă să-ţi transmită de ceva vreme. Că nu mai vrea diverse lucruri! Iar în cazul meu era vorba de lactoză şi alcool.

Cei care mă cunosc vor râde!!sunt cu adevărat alergică la mirosul...celor care au consumat alcool. Asta nu înseamnă că nu-mi făcea plăcere să mai beau ocazional o bere, un pahar de vin roşu sau un strop de palincă. Ok, de acum, cel puţin 6 luni nimic!! Ce ne facem cu iaurturile, cu adoratul latte machiato, cu îngheţata, cu brânzeturile de tot felul, cu tot ce conţine lactoză?!! Simplu! Delete!! 30 de secunde de analiză mi-au şters toată cartea de bucate... Nu-i băi, că am mai ţinut post şi altă dată...dar nu 6 luni şi niciodată când alăptăm...

Oare de ce adoptăm schimbări doar când avem un cuţit la spate? N-am putea să facem curăţenie doar pentru că iubim viaţă? Poate alţii da, eu am făcut paşi spre lumină doar când întunericul devenea incompatibil cu viaţa...

Am devenit patetică, să revenim! Am făcut schimbarea de dietă din clipă în care am ieşit din cabinet, cu supremul gest de jertfă - am refuzat ayran-ul produs de cea mai simpatică turcoaică din Piaţa Domenii.

Costul schimbării a fost o perioadă scurtă de ameţeli, doliu şi...găsirea scuzei perfecte să nu trec încă la faza a două a programului de antrenament al Profei. Vezi doamne n-am energie. Deşi orezul, hrişca, ovăzul, legumele şi peştele ce au intrat din abundenţă în meniul meu sunt cu mult mai energetice decât laptele indigest.

Iar lista lucrurilor pe care nu le-am făcut în săptămâna asta continuă. Nu am reuşit să mă văd cu dr Bilic. Dar şi pentru asta am scuză perfectă- uite, acum îi voi da spre avizare o cu totul altă dietă.

În schimb am reuşit să-mi impun o regulă zilnică spre înălţarea moralului- ceva făcut pentru sufletul meu, evident fără evadări alimentare. Fie o melodie preferată dansată cu volumul dat la maxim, fie un ceva frumos cumpărat pentru simbol şi nu pentru valoare, fie...un masaj de relaxare.

Aici am pornit de la un impas - ce fac cu copilul în timpul masajului, mezina neavând un orar fix pentru mese. M-au scos repede din blocaj prietenii mei de la Miko Beauty Center ( şi ei posesori de prunci mici) unde am găsit-o pe Ileana, o fata blândă dar hotărâtă ce a reuşit să-mi desţelenească fiecare oscior indiferent ce gimnastică presta copilul pe mine. Mâna cerească, nu altceva. Să le dea Dumnezeu sănătate. Am pus la cale un abonament de două ori pe săptămână şi chiar vreau să mă ţin de el...

Am mai reuşit să ajung pentru prima oară în calitate de pelerin la Mănăstirea Caraiman şi...e divin. Pare pleonastic, dar nu am alt cuvânt ca să descriu senzaţia pe care am avut-o dimineaţă când m-am trezit în sunet de toacă şi de cântări religioase... Parcă mi-a curăţat cineva sufletul cu un duş magic. Având în vedere că m-am şi spovedit, chiar aşa a fost.

Direct de la Mănăstire am ajuns pe Lipscani la lansarea cărţii "Pledoarie pentru mami şi tati'' semnată de Mirela Retegan şi pe care toţi părinţii, bunicii, unchii, mătuşile, viitorii părinţi etc ar trebui să o citească. Iar acolo, printre alţi mulţi oameni dragi am revăzut-o cu enormă bucurie pe Bianca Brad...de acum cel puţin 15 ani!!! Ba chiar cu o strălucire în plus. Şi 14 kilograme în minus. Date jos frumos, alene, dar hotărât. Şi asta pentru că, acum mai bine de un an, i-au ieşit nişte analize nu tocmai roz... Credeţi-mă, mai toate salturile omenirii au la ''bază'' un şut în fund! Să mulţumim aşadar pentru orice năpastă că pentru cel mai preţios ajutor!

Dar aşa cum v-am promis, unde văd o poveste de reuşită, cer detalii. Aşadar, Bianca, ce ai făcut să slăbeşti aşa frumos şi luminos? Mi-am schimbat alimentaţia, complet, renunţând la zahăr, carne, mezeluri, lactate şi produse din făină albă, şi având grijă să consum alimentele care au indice glicemic scăzut. În paralel, am renunţat să mă mai uit la televizor, reducând mult încărcătură negativă şi am lucrat mult pe latura spirituală.

Am început prin a aplica practica hawaiiană Ho'oponopono, care înseamnă practic să-ţi trăieşti viaţă prin prisma iertării, a smereniei, a recunoştinţei şi a iubirii. Apoi, cel mai important pas: m-am abandonat Lui... De când am început să fac asta, au început să se întâmple lucruri... De ce nu ai reuşit înainte? Pentru că nu mă iubeam şi pentru că mă autosabotam...

Care e cel mai mare cadou pe care l-ai primit odată cu schimbarea? Am câştigat o linişte sufletească minunată, care îmi permite să văd binele din orice rău şi să mă bucur de tot ce mă înconjoară. Uite, şi eu am început schimbarea tot cu o declaraţie publică- pe Facebook, acum mai bine de 1 an.

O astfel de sinceritate mă unge pe suflet, iar imaginea Biancăi strălucind mi-a rămas pe retină. Ca dovadă că se poate. La orice vârstă. Dacă se îndeplinesc două condiţii - să te iubeşti suficient şi să îţi propui un plan complex şi de lungă durată, prietenos cu corpul tău, dar şi cu spiritul... upps, e o singură condiţie..să te iubeşti suficient!

Pentru săptămâna viitoare nu-mi fac planuri. Ba da! O nouă filmare cu Profa!!
Vă pup! Voi cum sunteţi?

Cu drag,
Roxana

PS: dupa primele 5 zile in care am renuntat doar la alimentele intolerate, am slabit un kilogram!!!!!!!!!!!!!!!!!!.