N-am prea multe de spus. Asta pentru că aş intra în depresie. După ce, săptămâna trecută am făcut sport în fiecare zi, săptămâna ce tocmai s-a încheiat a fost cu zero mişcare. Şi în schimb cu multe dulciuri.

Cu multe nopţi nedormite, cu oboseală cronică, cu copil în perioada de diversificare a alimentaţiei, deci agitaţie maximă şi ocuparea timpului cu pregătit tot felul de mâncărici, cu testat de aparat de făcut mâncare pentru bebei (să-i dea Dumnezeu sănătate celui care a inventat sistemul 3 într-un singur vas - fiert în aburi, mixat şi reîncălzit)... abia părea că răsare soarele şi pe strada programului meu că s-a întunecat din nou şi mai şi. Nu ştiu efectiv când trece ziua şi de ce.

Ştiu doar că simt nevoia de mâncăruri concentrate, de zahăr şi pâine..asta în timp ce nu pot mesteca mare lucru din cauza gingivitei şi a timpului scurt avut la dispoziţie pentru masă...

Colac peste pupăză, chiar la începutul săptămânii m-a pus Aghiuţă să îmi dau jos oja cu un dizolvant fără acetonă, vezi doamne e mai natural. Era de la Farmec şi duhnea a oţet. Asta n-a fost nimic. După ce m-am chinuit toată seara inutil să îmi şterg oja, a două zi tot la acetonă am ajuns, dar cu unghiile făcute deja varză iar buricul degetelor arse efectiv de substanţă buclucaşă. Nu ştiu dacă am avut eu ghinion sau toate produsele lor sunt aşa, dar ştiu că de o săptămână nu-mi pot folosi degetele, nu-mi pot spala copilul şi nici pe mine. Să nu mai vorbesc de sport sau confort psihic.

Am asumat că încercarea de a mă aduna este inutilă în această perioadă, mi-am dat o pauză, dar mi-am rugat mama să mă ajute cu furnizarea de mâncărici sănătoase gen urzici, spanac, sfeclă, mazăre şi multe supe, pentru a micşora tentaţia de pită cu slănină, cu gem sau cu smântână.

Şi de duminică întru în supravegherea directă a Profei...Nu se mai poate altfel.. Ca să-mi menţin însă moralul fac plimbări prin natură şi mă bucur de primăvară..

Voi cum sunteţi?

Cu drag,
Roxana