A fost o săptămână intensă...am găsit o doamnă care să ne ajute în casă, am început procedurile de împachetare a unei case întregi şi..În căutarea de cutii de ambalat, un domn fără scrupule mi-a furat din buzunar telefonul.

Cine mă cunoaşte ştie că în special ultimul meu telefon, un BlackBerry Passport, nu era doar aparatul de la care iniţiam convorbiri. Îl iubeam cu pasiune. Pentru că făcea fotografii şi filmări geniale, avea taste, era mare iar eu scriam pe el mai bine decât pe o tabletă.

Când nenea a aruncat la coş cartela mea şi probabil i-a golit memoria, a şters tot ceea ce am creat eu în ultimul an...texte, poze, filme. Majoritatea cu copii, dar şi cu mine..şi asta doar ca să obţină nişte bani de la un alt avid de chilipiruri ce nu va putea niciodată să folosească acel aparat mai mult decât un banal telefon de pe vremuri.

Evident, având cont şi cod, am blocat folosirea lui on-line.. Singura bucurie ar putea fi provocată de problemele mele de acum în a recupera o impresionantă agenda telefonică...dar mă îndoiesc că asta a fost scopul furtului.

În fine, ceva bun a ieşit din toată această nebunie. Mă simţeam aşa de neputincioasă şi de..violată în intimitatea mea încât am simţit că trebuie să fac ceva ca să nu cad în depresie. Pentru că prima reacţie după ieşirea din secţia de Poliţie (după 7 ore de aşteptare) a fost să devalizez un fast food. Iar a doua a fost să mă duc la Profa şi să recunosc că la mine jumătăţile de măsură nu funcţionează. Ori mă trece pe o direcţie clară şi pe un regim strict de mâncare, ori continui să fac acest yo-yo de la balenă la balenuţă...

Azi sunt în a patra zi de mers la sală consecutiv şi sunt mega mândră de mine. Mă dor toate cele, dar mă simt minunat, mi-a tăiat pofta de dulce şi, după ce ne chinuie Profa în sală, clar nu mai am chef de mâncat prostii.

Ingredientul principal rămâne însă atmosfera de la sala Luminiţei, unde vin fete de toate vârstele, mai toate cu copii şi program infernal, dar niciuna nu renunţă la ora de decuplare şi încărcare zilnică..

Ba chiar aseară am fost şi la înot‎, la Dinamo, unde un instructor de adulţi m-a dat drept exemplu unor domnişoare neîncrezătoare în şansele lor de a învaţa să înoate la 30 de ani.. Cât de mândră am fost să le spun că eu tot acum trei ani am învăţat să înot cu adevărat, dar am avut un profesor unic...iubitul meu...

Ca să mă premiez pentru efort, mi-am luat acelaşi iubit (şi soţ în acelaşi timp) şi am evadat la filmul Criminal. Cu Kevin Costner. Spun evadat pentru că a fost prima oară când am lăsat acasă toţi 3 copiii şi am plecat pentru mai bine de 2 ore. Totul a fost minunat, filmul şocant şi emoţionant în acelaşi timp, iar reîntoarcerea la gesturi tandre de proaspăt îndrăgostiţi în cinema ‎a fost dătătoare de aripi..înălţate până la cer!!! De cât de puţine lucururi avem cu adevărat nevoie că să fim fericiţi...

La capitolul mâncare, Profa a fost generoasă. Având în vedere că încă alăptez, mi-a tăiat doar dulciurile şi carbohidraţii după ora prânzului. Şi orice masă după ora 18. Eu am negociat-o la 18.30- 19.00, cu promisiunea că apoi să fac mişcare. Plimbare sau înot.

Nu mai ciugulesc între mese, iar la gustări am fructe uscate sau un pumn de alune. În rest proteine şi legume. Şi hrişcă, mei şi orez. În cantităţi limitate. Şi m-a măsurat din nou. Considerăm un nou început. Să fie cu noroc de data asta!!!!Voi cum sunteţi?

PS- Pentru săptămâna asta am căutat poze prin telefonul iubitului meu şi cam asta a ieşit...