Îmi spunea o fată despre cât de supărată este pe prietenul ei ... Deşi a promis că se lasă de fumat, nu o face. Mi-a spus cu patos despre nu ştiu câţi prieteni sau cunoscuţi care s-au lăsat, care de care mai uşor, şi probabil la fel îi spune şi lui.

Parcă toată lumea poate în afară de el. Ţine mult la el şi ştie cât de important este să se lase de fumat cât mai repede. Îl vrea sănătos şi voios, fără vicii. Ca mulţi dintre noi, crede că binele făcut cu forţa e tot bine.

Mă gândesc de câte ori alegem să ne simţim dezamăgiţi pentru că cei din jurul nostru nu ne împlinesc aşteptările. Stabilim că se poate, stabilim când şi nu ne interesează cum.

Şi uite cum toată lumea e stresată, toţi sunt nefericiţi şi fiecare crede că are dreptate.

De ce nu se lasă Mihai de fumat, dacă ştie că e bine pentru el să o facă? Pentru că nu ştie cum să o facă. E ceva mai întâlnit decât am crede, să rămânem blocaţi într-un comportament disfuncţional, pentru că nu ştim cum să facem diferit. Cu alte cuvinte, suferim ca să ne simţim bine. Sună aiurea, dar e adevărat.

Cel mai greşit mod în care putem încerca să schimbăm asta este punând presiune asupra celui de lângă noi. Asta nu cauzează decât mai mult stress şi mai multă nefericire, care duc de obicei la întărirea comportamentului; adică persoana începe să fumeze mai mult.

Ce ajută cu adevărat este să vedem cum am putea să ne simţim bine fără să ne simţim rău: cum am putea obţine efectele pozitive pe care le căutăm în fumat, fără să fumăm.