Dispoziţiile Noului Cod Civil stabilesc că persoana ale cărei drepturi au fost lezate sau ameninţate poate cere oricând Instanţei de Judecată protecţia dreptului său la propria imagine.

Astfel, conform art. 73 alin.1 Cod Civil „orice persoană are dreptul la propria imagine”. În exercitarea acestui drept, persoana poate cere oricând Instanţei de Judecată să interzică fapta ilicită, să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice sau a vocii sale.

De asemenea, Instanţa de Judecată poate să condamne intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţa unei persoane sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal, interceptarea unei convorbiri private sau utilizarea unei asemenea interceptări, difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete, reportaje scrise sau audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie fără acordul persoanei în cauză.

Dreptul la imagine este protejat şi prin interzicerea difuzării de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, probleme de diagnostic, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite.

Persoana lezată poate cere Instanţei de Judecată să-l oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri necesare pentru încetarea faptei păgubitoare, pentru repararea prejudiciului cauzat şi pentru restabilirea situaţiei anterioare, fiind îndreptăţită să solicite daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat.

Utilizarea cu rea-credinţă a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană, precum şi difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, numerele de telefon ale unei persoane sau membrilor acesteia sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia îi aparţin pot fi considerate deasemenea ca atingeri aduse vieţii private şi pedepsite de legea civilă.

Când cel la care se referă o informaţie sau un material este de acord cu difuzarea acestora sau le pune la dispoziţia unei persoane fizice sau juridice despre care ştie că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului nu mai este nevoie de un acord scris în acest sens, consimţământul fiind prezumat.

Exercitarea dreptului la imagine nu poate fi absolută, în sensul că sunt permise exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Astfel, nu reprezintă o încălcare a legii înregistrarea şi transmiterea imaginilor captate pe drumurile publice de către organele abilitate atunci când se depăşeşte viteza legală sau folosirea mijloacelor video de supraveghere de către autorităţile publice pentru a asigura protecţia instituţiilor publice ori pentru prevenirea sau constatarea atingerilor la securitatea persoanelor şi a bunurilor în locuri care sunt expuse riscurilor de violenţă şi furt.

Dreptul la imagine, drept fundamental complementar al dreptului la viaţă intimă, viaţă socială, familială şi privată, este un drept recunoscut şi protejat atât de legile interne cât şi de tratatele şi pactele la care România este parte, încălcarea lui fiind sancţionată în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.