Diferenţa dintre rezilierea şi rezoluţiunea unui contract
Avocatul Evei / De Razvan Constantin Murariu, 29.11.2012

În societatea actuală, ne aflam deseori în situaţia de a încheia contracte cu terţe persoane fizice sau juridice, pentru a ne putea procura şi satisface un standard normal de viaţă.

Contractele pot lua diverse forme, de la contracte de cumpărare a unor bunuri , cum ar fi o locuinţă, un autoturism, până la cele de împrumut bancar (credit), de utilităţi casnice (energie electrică) , furnizare de servicii de telefonie, internet, de prestări servicii (reparaiţi, amenajari interioare) etc.

Se poate întâmpla ca la un moment dat, din diverse motive,  să ne aflăm în imposibilitatea de a ne îndeplini obligaţiile contractuale sau de a nu mai dori sa ni le îndeplinim. Este bine de ştiut că legea ne oferă posibilitatea de a renunţa  la un contract şi a prevăzut diverse modalităţi prin care putem realiza acest lucru, în funcţie de motivele care stau la baza acestei decizii şi în funcţie de natura particulară a contractului respectiv.

Rezilierea şi rezoluţiunea contractului sunt sancţiuni ce pot fi aplicate ,,partenerilor de afaceri” pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

De exemplu, în cazul în care dorim să achizitionăm un apartament într-un ansamblu rezidenţial şi semnăm un antecontract de vânzare-cumpărare, cu achitarea unui avans, dacă dezvoltatorul imobiliar nu îşi îndeplineşte obligaţia de finisare a amenajarilor interioare la modul şi termenul stabilit în contract, acelui antecontract de vânzare-cumpărare i se poate aplica sancţiunea de rezoluţiune.

Astfel, avansul plătit de catre cumpărător va trebui să fie restituit, părţile fiind repuse în situaţia anterioară (restitutio in integrum). Rezoluţiunea aşadar îsi produce efectele retroactiv.

În situaţia în care avem de a face cu un contract în derulare - cum ar fi cel de furnizare de servicii de telefonie- şi din diverse motive dorim sa renunţăm la el, acest lucru se poate realiza prin rezilierea contractului. Rezilierea îsi produce efecte doar pentru viitor. Legea nr. 193/2000 reglementează clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi si consumatori.

Actul normativ, modificat prin Legea nr. 161/2010, prevede drept clauză abuzivă impunerea consumatorului, prin contract, a unei clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale.

Este bine ca întotdeauna să fim atenţi la clauzele contractelor pe care le semnăm, iar în situaţia în care constatăm că am fost înşelaţi, să căutam prin metode legale să obţinem dreptatea.

Mai multe detalii pe avocatmurariurazvan.ro

Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro