Starea de căsătorie, cu întreg complexul de drepturi şi obligaţii subsecvente, determină modificări semnificative în statutul patrimonial al soţilor.

După cum ştiţi, potrivit reglementării actuale ne supunem regimului comunităţii de bunuri, ca regim legal, acesta însemnând că oricare bun dobândit de către soţi în timpul căsătoriei este bun comun (stare de devălmăşie) cu excepţiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 31 din Codul Familiei nu reprezintă bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:

a)      bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei;

b)      bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune;

c)      bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiei de către unul dintre soţi;

d)      bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de investiţii şi inovaţii, precum şi alte asemenea bunuri;

e)      indemnizaţia de asigurare sau despăgubirea pentru pagube provocate persoanei;

f)        valoarea ce înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.

Prin Noul Cod Civil, reglementat prin Legea 287/2009, neintrat încă în vigoare, se acordă posibilitatea viitorilor soţi de a opta între trei regimuri matrimoniale şi anume comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională, ei alegându-l pe cel care corespunde cel mai bine stilului lor de viaţă.

Indiferent de regimul matrimonial pe care-l aleg, soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel. Însă nu este valabilă convenţia care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi, deoarece este firesc ca fiecare dintre aceştia să participe, în funcţie de veniturile fiecăruia, la bunul mers al căsniciei.

Noul Cod Civil, spre deosebire de vechea reglementare, dă posibilitatea soţilor să încheie convenţii matrimoniale. Convenţiile matrimoniale intervenite între soţi pot avea ca obiect:

1. includerea în comunitatea de bunuri a bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei sau restrângerea comunităţii de bunuri numai la acestea;

2. restrângerea comunităţii de bunuri numai la bunurile indicate în convenţie, indiferent de momentul dobândirii;

3. obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare;

4. includerea clauzei de preciput, care constă în dreptul recunoscut în favoarea soţului supravieţuitor de a prelua fără plată, din masa succesorală, unul sau mai multe bunuri deţinute în devălmăşie sau coproprietate.

Indiferent de regimul matrimonial pentru care optează, viitorii soţi vor trebui să îl indice imediat după încheierea căsătoriei, făcându-se în acest sens menţiune pe actul de căsătorie. Acesta produce efecte în raporturile dintre soţi din ziua încheierii căsătoriei, iar faţă de terţi după înscrierea actului de căsătorie şi, dacă este cazul, a convenţiei matrimoniale într-un registru special, ţinut de judecătoria în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul comun soţii.