Uneori, dupa încercări nereuşite de a avea un copil sau pur şi simplu din dorinţa de a avea şi alţi copii alături de cei naturali, apare dezideratul de a adopta un copil. Şi persoanele celibatare, indiferent de sex, pot să adopte un copil, dacă parcurg toate etapele cerute de lege pentru realizarea acestui lucru.

Adopţia este reglementată în Noul Cod Civil, iar procedura adopţiei în Legea nr. 273/2004. Prin adopţie se creează o legătură de filiaţie între adoptator şi adoptat şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. În privinţa adopţiei internaţionale, a fost înăsprită procedura din punct de vedere al condiţiilor de fond.

Vă vom prezenta în continuare etapele procedurii adopţiei interne, în care atât adoptatorul, cât şi adoptatul, au reşedinţa în România.

Prima etapă constă în depunerea la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul de domiciliu a unei cereri scrise pentru obţinerea atestatului. Împreună cu cererea trebuie anexate o serie de acte.  Atestatul este documentul care certifică existenţa abilităţilor parentale ale solicitantului şi îndeplinirea condiţiilor materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului.

Atestatul se obţine în urma aprobării acestei cereri, în termen de maximum 120 zile de la depunerea ei, timp în care se va efectua o anchetă socială. Valabilitatea atestatului este de 1 an.

A doua etapă constă în găsirea copilului mult dorit. În urma obţinerii atestatului, solicitantul va intra în baza de date a instituţiei.

Potrivirea este etapa premergătoare încredinţării adopţiei prin care se selectează cea mai potrivită persoană/familie atestată ca fiind aptă să adopte, care corespunde nevoilor copilului. Potrivirea se inţiază de Oficiul Român Pentru Adopţii pentru copiii aflaţi în evidenţa sa, prin identificarea şi selectarea din Registrul naţional pentru adopţii a persoanelor/familiilor atestate care corespund în cea mai mare măsură nevoilor copiilor.

Cea de a treia etapă este reprezentată de încredinţarea copilului în vederea adoptiei, pentru o perioadă de 90 de zile, astfel încât instanţa să poată aprecia asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.

La instanţă se depune cerere de încredinţare in vederea adopţiei şi prin hotărâre judecătorească favorabilă se obţine încredinţarea copilului în vederea adopţiei. Judecarea cererilor de încredinţare se face cu citarea direcţiei din raza de domiciliu a copilului, a direcţiei din raza de domiciliu a adoptatorului şi cu citarea la domiciliu a adoptatorului.

În urma încredinţării copilului, direcţia pentru protecţia copilului urmăreşte evoluţia acestuia, face vizite la domiciliul familiei adoptatoare şi întocmeşte rapoarte bilunare plus raportul final.

Etapa a patra, încuviinţarea propriu-zisă a adopţiei, se realizează pe calea instanţei judecătoreşti, în urma cererii de încuviintare a adopţiei, introdusă de către adoptator sau de către direcţia din raza de domiciliu a adoptatorului, la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei.

Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de o serie de acte însoţite de rapoartele finale ale direcţiei cu privire la perioada de încredinţare.

Dacă pe baza probelor administrate (acte, înscrisuri, rapoarte) instanţa îşi formează convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului, ea va admite cererea de încuviinţare a adopţiei. În termen de 5 zile de la data rămâneriii revocabile a hotărârii judecătoreşti, vor începe demersurile pentru eliberarea documentelor de identitate ale copilului.

Mai multedetaliipe avocatmurariurazvan.ro