Autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor şi îndatoririlor care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului şi aparţine în mod egal ambilor părinţi. Pe întreaga durată a exercitării autorităţii, părinţii au nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a veghea la sănătatea şi dezvoltarea fizică, psihică şi intelectuală a copilului şi de a asigura condiţiile optime pentru educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională, potrivit convingerilor, însuşirilor şi nevoilor acestuia.

Conform Noului Cod Civil, după divorţ, autoritatea părintească revine ambilor părinţi, spre deosebire de vechiul Cod Civil, în care aceasta era exercitată doar de către părintele care primea încredinţarea minorului printr-o hotărâre judecătorească. Prin excepţie, atunci când există motive întemeiate, potrivit interesului superior al copilului, Instanţa de Judecată hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

În mod cu totul şi cu totul excepţional, Instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la altă familie, persoană sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea vor exercita drepturile şi îndatoririle ce ar fi revenit părinţilor.

În ceea ce priveşte drepturile cu privire la bunurile copilului, instanţa va decide dacă vor fi exercitate în comun de către părinţi sau numai de către unul dintre aceştia.

Pe lângă dispoziţiile Noului Cod Civil privind efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, trebuie avute în vedere şi drepturile copilului prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Ambii părinţi sau unul dintre aceştia, în situaţia în care autoritatea părintească este exercitată doar de către unul dintre părinţi, trebuie să depună toate diligenţele pentru a proteja drepturile şi interesele copilului şi să îşi îndeplinească obligaţiile ce le revin, astfel încât să primeze interesul superior al copilului.

Pentru o dezvoltare armonioasă a copilului, indiferent de modul în care se exercită autoritatea părintească, respectiv de către ambii părinţi sau doar de către unul dintre aceştia, în primul rând trebuie să existe o cooperare strânsă între părinţi pentru a-i oferi minorului condiţii optime de creştere şi de educare.