Când copiii mici se joacă, ei învăță să înțeleagă cum funcționează lumea, cine sunt și ce pot și nu pot face. Cum se face acest lucru în diferitele stadii de dezvoltare?

Joaca este munca din copilărie. E laboratorul în care copiii își dau seama cum funcționează lumea, cine sunt, cine ar putea fi, ce se poate și ce nu se poate face.Jocurile sunt diferite nu doar ca desfășurare ci și ca efect. Urmărește îndeaproape diferitele tipuri de jocuri pe care copilul tău le preferă și vei vedea cum începe să cucerească lumea.

Joaca Simbolică - Pentru un bebeluș sau un copil mic, un cub este un cub. Dacă are mai multe cuburi, atunci poate va începe să le aranjeze în diferite feluri. Dar de la 2 ani însă, puteți începe să folosiți cuburile pentru a face mult mai multe lucruri. În ochii copiilor ele pot deveni cai, mașini, sau orice altceva își doresc.

Jucăriile devin simboluri pentru obiecte. Copilul tău va încerca să își hrănească păpușile așa cum tu îl hranești pe el. Dacă te uiți cu atenție, vei observa că de multe ori își ține păpușile sau ursuleții așa cum îl ții tu pe el.

Acest tip de reprezentare simbolică îți arată cât de complexă începe să devină mintea copilașului tău. De asemenea, acest gen de joacă îi permite să se pregătească pentru momentele care l-ar putea speria. De exemplu, un pediatru care urmează să consulte bebelușul pentru o problemă la urechi, ar putea începe consultul cu o păpușă, căreia să îi facă același lucru. Astfel îi permite copilului să anticipeze ce urmează să i se întâmple și asta îi va înlătura din anxietate.

Joaca paralelă  -  Si copiii mici eu nevoie de parteneri de joacă, numai că vor interacționa cu ei într-un mod diferit față de copiii mai mari. Dacă pui doi copilași de 18 luni unul lângă celălalt într-o cameră cu multe jucării, vei observa că nu se joacă prea mult unul cu celălalt.

Dar dacă te uiti mai atent, vei observa că ei se urmăresc unul pe celălalt. Dacă unul alege un tractoraș, și celălalt va face, probabil, la fel. Facă primul copil se uită la tractoraș și spune „Nu!”(unul dintre primele cuvinte pe care le învață un copil), atunci cel de-al doilea este posibil să îl imite și să strige „Nu!”. Dacă sunt mai avansați în ceea ce privește limbajul, s-ar putea să-i auzi având conversații precum: „Cățelul merge cu mașina”, ”E un camion mare”, ”Îi e foame cățelului?”, ”Camionul meu. Vroom vroom!”

Acesta este un exemplu de joacă paralelă. Spre deosebire de copiii mai mari, care interacționează și comunică într-un mod direct, copii mici se joacă în paralel. Chiar dacă ar părea că ei se joacă independent unul de celălalt, copiii de această vârstă de obicei sunt atenți la mișcările celorlalți. Joaca paralelă este primul pas către inițierea relațiilor sociale în afara familiei. Partenerii de joacă paraleli sunt primii buni prieteni ai copilului tău.

Joaca imaginară

- La copiii mici, linia dintre fantastic și realitate este extrem de difuză. Un copil mic până la preșcolar poate să lupte împotriva dragonilor sau să zboare pe lună, totul fără să iasă din dormitorul lui. Dacă vrei să construiești un fort pentru copil, tot ce trebuie sa faci este să pui o pătură între două scaune. Joaca pe roluri poate fi foarte folositoare, ea ajută în primul rând la stabilirea limitelor jocului. Îi permite copilului tău să exploreze noi idei și să experimenteze viața dintr-o perspectivă diferită.

Începând cu vârsta de 3 ani, joaca pe roluri poate să includă crearea unor prieteni imaginari. Acești prieteni imaginari de obicei vor face lucruri pe care copilul le evită sau le consideră de neconceput. Un amic imaginar poate fi foarte pretențios sau poate vorbi nerespectuos adulților și altor copii. Poate avea puteri magice sau forțe nemaivăzute ori înțelepciune nemaîntâlnită. Acesta este modul în care copilul tău poate experimenta viața din mai multe perspective și se poate juca cu noțiunea de putere. Este de asemenea și o formă de a arunca vina pe altcineva atunci când face vreo boacănă.

Apariția unui prieten imaginar nu este un motiv de îngrijorare, dimpotrivă, este chiar un motiv de bucurie. Cercetărle doctorului Jerome Singer de la Universitatea Yale au descoperit că preșcolarii care au avut prieteni imaginari au avut de asemenea o imaginație mai bogată și un vocabular mai dezvoltat decât ceilalți. În plus, ei erau mai veseli și mai sociabili cu colegii de clasă. Interesant este că o parte dintre copii nu le spuseseră părinților despre prietenii lor imaginari.

Joaca colaborativă - Copiii mici progresează de la solidaritate și joaca paralelă la joaca colaborativă. Este o etapă în care copilul învață să stăpânească noi abilități sociale cum ar fi împărțitul, răbdarea, respectarea regulilor și negocierea. Acestea sunt comportamente foarte greu de învățat pentru un copil mic. În fond, la această vârstă, copilul crede că este centrul Universului!

Împărțitul - Când un copil mic vrea ceva, gândul că va trebui să dea altcuiva acel lucru este de nesuportat.  Asimilarea ideii că lucrurile se împart este cu atât mai complexă cu cât are mai multe sensuri „a împărți”. (Dacă îi ceri unui copil să își împartă jucăriile, le va primi în scurt timp înapoi, dar dacă îi ceri să își împartă prăjiturile, nu le va primi niciodată înapoi!).  Cei mici vor accepta mai ușor să împartă lucruri dacă sunt familiarizați cu jocurile în care dau un obiect părinților, după care îl primesc înapoi.

Răbdarea - Dorințele unui copil mic sunt urgente și imediate. Atunci când vrea ceva, îl vrea ACUM! Așteptarea rândului presupune că va aștepta gratificare și își va imagina cum este să fie celălalt copil cu care se joacă. Empatia pe care a învățat-o deja acasă și joaca paralelă îi vor fi de ajutor.

Respectarea regulilor  -Toți copiii vor să câștige jocurile pe care le joacă. Mulți fac ceea ce este nevoie pentru a câștiga, chiar dacă pentru asta trebuie să trișeze puțin. În timp ce noi adulții le mai dăm voie să trișeze, ceilalți copii nu îi vor lăsa și astfel vor învăța o lecție importantă despre importanța respectării regulilor.

Negocierea -  Cine primește ceva primul? Cine decide ce joc se va juca? Cine va fi polițistul și cine va fi ajutorul de polițist? În jocul colaborativ copilul trebuie să știe să primească, dar și să ofere și să facă compromisuri – un lucru greu de acceptat atunci când ești centrul Universului.

Odată ce copilul tău poate să negocieze, să împartă, să-și aștepte rândul și să respecte regulile, se va descurca de minune pe terenul de joacă din curtea școlii. Așa că studiază modul în care copilul tău se joacă. Vei afla o grămadă de lucruri atât despre dezvoltarea lui socială, cât și despre abilitățile lui de gândire. Pe de altă parte, este și extrem de amuzant.