Celebra actriță iubea foarte mult copiii și își dorea enorm să devină mamă. Cu inima frântă, a reușit să-și împlinească visul care o obseda.

Când a pierdut prima sarcină, o imensă tristețe a pus stăpânire pe ea. Dar încă mai simțea că totul va fi bine și că își va ține bebelușul în brațe. În '60, se considera că e târziu să naști prima oară la 29 de ani, așa că trebuia neapărat să mai încerce. După încă patru ani, toate speranțele i se năruiau. Pierdea și a doua sarcină, iar obsesia sa de a deveni mamă era pe punctul de a o sufoca în durere. 

În cartea "Yesterday, Today and Tomorrow - My Life/Ieri, azi, mâine - Viața mea", lansată în septembrie 2014, Sophia Loren povestește ce a simțit când a ratat de două ori șansa de a deveni mamă înainte de a-și împlini cea mai mare dorință.

Timpul a trecut ca un vis, iar diva italiană tocmai a ajuns la 85 de ani. 85 de ani!

O poveste minunată, derulată în cele 300 de pagini ale volumului autobiografic, în care vorbeşte despre începutul carierei sale, despre relaţia cu producătorul de cinema care a descoperit-o şi cu care s-a căsătorit, dar şi despre legăturile cu alte celebrități din anii '60-'70.

Pentru a scrie această poveste, Sophia Loren a apelat la ceea ce ea numește "cufărul cu amintiri", doldora de fotografii vechi, scrisori şi bileţele ale unor vedete precum Cary Grant, Frank Sinatra, Richard Burton, Audrey Hepburn și Marcello Mastroianni, "sufletul pereche", relatează agenția Reuters.

A ieșit o carte pe cinste, în care se înlănțuie o sumedenie de povestioare delicioase.

 

Este memorabil episodul în care ea relatează cum a reuşit să-l pună la respect, cu o singură privire încruntată, pe "irezistiblul" Marlon Brando, care-i tot făcea avansuri sexuale, dar și cel în care povestește cum i-a zis Cary Grant că ar trebui să se roage pentru a lua decizia corectă în perioada când ei doi filmau şi simţeau că între ei se înfiripă mugurii dragostei. Este cronica scurtă a vieții unei femei obișnuite care pleacă din sudul sărăcăcios al Italiei pentru a cuceri lumea cu frumusețea și talentul ei, intrând în patrimoniul universal al cinematografiei.

Titlul volumului, "Yesterday, Today and Tomorrow - My Life/Ieri, azi, mâine - Viața mea", este inspirat de comedia antologică în trei părţi, regizată în 1963 de Vittorio De Sica, în care Sophia Loren a jucat trei personaje diferite. Capitolul "Tomorrow/Mâine" pare să fie modul actriței de a spune că lunga sa carieră nu s-a încheiat. De altfel, anul acesta a fost lansat cel mai recent film în care apare diva italiană, o adaptare după "Vocea umană", de Jean Cocteau.

În Italia, fiecare eveniment important din viaţa Sophiei Loren este tratat aproape ca o sărbătoare naţională, într-un fel un memento trist că perioada de glorie al cărei simbol a fost Loren, la vârful carierei sale, s-a încheiat, notează agenția citată de Mediafax. În septembrie 2014, un post de televiziune italian a difuzat în săptămâna celei de-a 80-a aniversări doar filme ale actriţei, ca un tribut adus vedetei care a câştigat două premii Oscar, primul în 1961, pentru rolul său de mamă în timpul războiului, în pelicula neorealistă a lui De Sica "La Ciociara".

Mai multe expoziţii de fotografie şi mese rotunde au fost organizate în acea perioadă, având ca punct central cariera impresionantă a unei adolescente sărace descoperite de un producător de film care mai târziu a şi luat-o de soţie şi a transformat-o în ceea ce un critic numea "cel mai de preţ export al Italie, după paste".

Un cardinal al Bisericii romano-catolice a spus, zâmbind, în urmă cu mai mulţi ani, că, deşi clonarea este un lucru greşit din punct de vedere etic, pentru diva italiană ar trebui făcută o excepţie, notează Reuters. 

Volumul autobiografic începe cu Sophia Loren în timp ce pregătește cina de Crăciun, în urmă cu câţiva ani, pentru cei doi fii ai săi şi cei patru nepoţi, în casa din Elveţia. Se duce în dormitor și deschide "cufărul cu amintiri", apoi începe să povestească.

 

Sofia Scicolone s-a născut la Roma, pe 20 septembrie 1934, fiica unei actriţe frustrate, pe care iubitul a lăsat-o de izbeliște, refuzând s-o ia de nevastă.

 

Peste ani, Sofia avea să-şi modifice prenumele, scriindu-l cu "ph" în loc de "f", și adoptând numele de scenă Loren.

A copilărit în Pozzuoli, un târg prăpădit de lângă Napoli, unde cerşea mâncare soldaţilor americani în timpul războiului. I se spunea "stuzzicadenti", adică scobitoare, atât de slăbănoagă era. Cine-o vedea atunci nu credea în veci că ea va deveni una dintre cele mai frumoase femei din lume.

După ce s-a mutat la Roma, cu mama, viața ei s-a schimbat repede.

 

 

A reuşit să câştige primii bani serioși după ce a pozat pentru câteva reviste şi a câștigat câteva premii la concursuri de frumuseţe.
Într-o astfel de competiție, ea a fost remarcată, în 1950, de Carlo Ponti, care i-a oferit primele roluri în filme şi care avea să-i influențeze pentru totdeauna cariera. Cei doi au fost căsătoriţi timp de 50 de ani, până în 2007, când Ponti a murit, la vârsta de 94 de ani.

Loren scrie în cartea sa și despre tentativele lui Marlon Brando de a pune mâna pe ea, la propriu și la figurat, în timpul filmărilor pentru pelicula "Contesa din Hong Kong", din anul 1967. "Dintr-odată a pus mâinile pe mine. M-am întors foarte liniştită şi l-am respins, ca o pisică mângâiată greşit, şi i-am zis «Să nu îndrăzneşti să mai faci asta vreodată. Niciodată!». În timp ce îl fixam cu privirea, părea mic, fără apărare, aproape ca o victimă a propriei notorietăţi. Nu a mai repetat gestul, dar a fost foarte dificil de lucrat cu el după aceea."

Cu Cary Grant a fost altceva.

 

Sophia Loren şi starul american s-au îndrăgostit în 1956, când ea avea doar 22 de ani şi era deja într-o relaţie cu viitorul soţ, Carlo Ponti. Grant avea 52 de ani şi se afla la a treia căsnicie.
Actorul american a cerut-o în căsătorie în timpul filmărilor pentru "Mândrie şi pasiune", iar cartea conţine şi fotografii ale bileţelelor de dragoste trimise de Grant. Pe unul dintre ele scrie: "Iartă-mă, fată dragă. Te presez prea mult. Roagă-te, aşa voi face şi eu, până săptămâna viitoare. La revedere, Sophia. Cary."

Grant făcea des apel la rugăciune: "Mă voi ruga pentru tine. Dacă te gândeşti la mine şi te rogi cu mine, pentru acelaşi lucru şi cu acelaşi scop, totul va fi în regulă şi viaţa va fi frumoasă", scia actorul într-un alt bilețel. Grant a încetat din viață în 1986.

Sophia Loren amintește şi despre cele 17 zile pe care le-a petrecut în închisoare, în Italia, în 1982, după ce a ajuns la un acord cu autorităţile, pentru că nu și-a plătit impozitele. Actrița a dat vina atunci pe contabilul ei, notează Reuters.

 

Dar cea mai sensibilă temă a cărții este amintirea chinului prin care a trecut în încercarea ei, disperată pe alocuri, de a deveni mamă.

"După ce am împlinit 29 de ani, dorința mea de a avea copii a devenit o obsesie. Iubeam copiii. Mă împrieteneam pe platouri cu toți copiii cu care jucam și țineam legătura cu ei mult timp după ce terminam filmările", povestește diva.

În 1963, Sophia Loren începuse să se întrebe dacă va fi mamă cândva. Știința nu evoluase atât de mult ca în zilele noastre, când fertilizarea in vitro și mamele surogat dau șanse acolo unde înainte nu ar fi existat. În '63, la 29 de ani, cât avea ea, era târziu. Dar nu reușea să rămână gravidă.

Actrița povestește strădania ei de a afla dacă va avea sau nu un copil, inclusiv un episod bizar cu un așa-zis expert care folosea o metodă ieșită din comun. O broască!

"Coincidență, am început să fiu atentă la simptomele sarcinii în timp ce jucam rolul unei mame cu șapte copii, într-un film turnat la Napoli. La început, le-am pus pe seama faptului că jucam o mamă și mă identificam atât de mult cu acest rol. Dar până la urmă m-am dus la un doctor care mi-a făcut câteva teste, iar acestea au ieșit negative. Totuși, simțeam că nu-i așa. Apoi, un presupus specialist din Roma a venit la mine cu o servietă neagră din piele. Când a deschis-o, am sărit cât colo: înăuntru era o broscuță verde care se uita la mine, cu ochii ei bulbucați", povestește Loren. Spre oroarea sa, doctorul injectează broscuța cu urina actriței, spunându-i: "Dacă moare, înseamnă că sunteți însărcinată...".

N-a durat mult și broasca a început s-o ia razna, de parcă fusese lovită în cap. Dar n-a murit și pace! "Dezgustată, l-am lăsat baltă pe doctor și am ieșit la plimbare, eliberând nevinovatul batracian într-un iaz. <<Ce păcat, pentru o clipă am crezut că-s gravidă>>, mi-am spus".

Dar Sophia chiar era gravidă. Când a aflat, a fost cel mai fericit moment din viața ei. Abia aștepta să-și îmbrățișeze copilul și să-l privească în ochi. În loc de asta, însă, au urmat cele mai negre zile din existența sa. Și nu erau ultimele.

 

"Am mers la un doctor, care m-a asigurat că totul e în regulă, dar să am grijă să nu călătoresc cu mașina, așa că am plecat cu trenul la Milano, unde aveam filmări", își amintește actrița.

"Din nefericire, prima mea scenă a avut loc aproape în întregime într-o mașină pe un braț hidraulic, pentru a simula denivelările. A fost mai rău decât o mașină adevărată. În acea primă noapte la Milano am simțit o durere groaznică. În timp ce mă îndreptam spre liftul hotelului, aproape că am leșinat. Încă mă văd zăcând pe patul ăla de spital, sub o bandă de lumină, înconjurată de halate albe, și mirosul de dezinfectant care îmi pătrundea prin fiecare celulă și mă înțepa în inimă", povestește Sophia Loren. 

 

Dar nu asta a sfâșiat-o cel mai mult atunci.

 

"Cea mai dureroasă amintire din noaptea aceea a fost privirea mustrătoare a asistentelor, care erau călugărițe. Se uitau la mine ca și cum eu eram de vină. Știau, ca toată lumea, că nu eram măritată cu partenerul meu, regizorul Carlo Ponti", scrie Loren. Primul ei mariaj se încheiase cu câțiva ani înainte, dar divorțul încă era ilegal în Italia. Iar călugărițele nu-și ascundeau dezaprobarea. "Desigur, ele credeau că știu adevărata poveste, dar habar n-aveau, nu știau nimic despre mine, despre năzuințele mele, despre spaimele mele. Erau insensibile, inumane, fără nicio simțire omenească. Umilința gratuită la care m-au supus era un impuls al prejudecății și al ignoranței", continuă actrița.

 

Sophia a pierdut copilul.

 

Apoi s-a refugiat în muncă, dar se simțea pustiită. Ca și cum viața îi zăvorâse pentru totdeauna porțile binelui. "Nu mai vedeam pentru ce să mai merg înainte, nimic nu mă putea consola. Viața mea de star nu se compara cu fericirea mămicilor pe care le văzusem la spital, pregătite să-și alăpteze bebelușii".

Dar viața avea cărări mai întortocheate decât bănuia ea și fără să știe, începuse deja să le exploreze. Patru ani mai târziu, era din nou însărcinată. Se întâmpla în timpul filmărilor la "More Than A Miracle/Mai mult decât un miracol". Și chiar așa era. "Eram mai pregătită: la primele semne, l-am sunat pe Carlo și i-am zis: <<Sunt însărcinată. Dar acum voi avea grijă: nu vreau să mai risc>>. M-am forțat să stau numai în pat. N-am făcut nimic: n-am citit, nu m-am uitat la televizor, chiar am vorbit cât de puțin puteam și am evitat să-mi ating burta ca să nu agit copilul. Dar o voce dinăuntrul meu îmi tot susura că se va întâmpla același lucru", scrie actrița în volumul autobiografic.

La primele semne ale durerii pe care o simțise cu patru ani în urmă, actrița se afla în superba ei vilă de pe o colină a Romei, alături de Basilio, un bun prieten, în timp ce Carlo era la Londra, cu treabă. Basilio a chemat imediat doctorul: "Veniți repede, vă rog. Are contracții, e albă ca o stafie și simte că leșină", răcni el în telefon. "Nu vă faceți griji. Să bea un ceai de mușețel: vorbim mâine", i-a răspuns acesta, cu o siguranță amestecată cu aroganță.

 

Dar au venit și zile mai bune.

Soarta avea să-i ducă pe amândoi spre o descoperire neașteptată. Soția unui regizor italian trecea prin aceeași odisee ca și Sophia, dar a mers la un medic recunoscut pe plan internațional care a ajutat-o să ducă sarcina la termen. Hubert de Watteville era directorul secției de ginecologie de la spitalul din Geneva. Înalt și slab, omul avea vreo 60 de ani, un nas ca un cioc și un aer aristocratic, detașat, își amintește actrița.

"În inima mea, îmi spuneam că speram să aibă o figură mai simpatică. Dar mă înșelam la prima impresie. El n-avea copii și își punea toată dorința de a fi tată în munca lui, așa că fiecare micuț pe care îl aducea pe lume era, într-un fel, și al lui", scrie Loren. "După ce a studiat cazul meu, mi-a zis: <<Nu-i nimic în neregulă, sunteți o femeie normală. Data viitoare când veți fi însărcinată, vă voi supraveghea îndeaproape>>".

 

În 1968, când a rămas gravidă pentru a treia oară, Sophia Loren s-a mutat la Geneva.

 

A ales un hotel apropiat de biroul doctorului, a stat în pat și a așteptat liniștită ca el să reușească miracolul. Dr. Watteville a descoperit că organismul ei nu producea suficient estrogen. Acest neajuns a fost remediat ușor, cu injecții care conțineau hormonul respectiv.

Așteptând ca sarcina să se dezvolte, actrița încerca să scape de plictiseala care o stăpânea atâtea luni de stat în camera de la etajul 18 al hotelului. Așa că a început să refacă rețetele din copilăria ei napoletană, iar după câțiva ani le-a publicat într-o carte.

În sfârșit, sosi și ziua cea mare. "N-am putut dormi cu o noapte înainte. Adevărul e că ajunsesem să-mi doresc să nu mai nasc. Eram speriată. Nu doream să împart acest copil cu mine, era doar al meu. După câteva ore, s-a născut Carlo Jr. și am simțit cea mai mare, mai dulce și mai indescriptibilă bucurie pe care am încercat-o vreodată. Eram copleșită de emoție când l-am luat în brațe", povestește Loren.

 

Temătoare ca nu cumva să intervină ceva care ar putea-o trezi din visul frumos, Sophia Loren s-a izolat total. "Era cald în camera mea de spital și mă simțeam în siguranță, eu și Carlo Jr, doar noi doi, într-un culcuș moale, fără nicio grijă. Și nu simțeam că vreau să merg acasă. Așa că am stăruit să rămân în salonul meu alb și curat, unde eram protejată de orice pericol, refuzând să mă gândesc la ziua de mâine. După 50 de zile, care s-au scurs parcă într-o clipă, doctorul mi-a spus: <<Sophia, nu poți să stai aici pentru totdeauna. Viața vă așteaptă pe amândoi afară>>. M-am uitat la el terifiată. Dar după nouă luni în care abia mă mai mișcam și aproape două luni de stat într-un cocon, în salonul de spital, am accepat să înfrunt realitatea", scrie actrița în volumul său.

Patru ani mai târziu, în 1972, Sophia Loren a rămas însărcinată pentru a patra oară, în timp ce filma pentru pelicula "La Mancha", în care juca cu Peter O’Toole.

 

Machieuza îi făcea injecțiile cu estrogen, iar actrița a muncit până în luna a cincea. A luat avionul spre Geneva, ca să fie aproape de clinică, și a petrecut următoarele luni în liniște, pregătindu-se pentru sosirea noii minuni.

Edoardo a venit pe lume în ziua de 6 ianuarie 1973. După primul copil, Sophia Loren nu credea că viața îi poate da mai mult. Dar Edo i-a dublat fericirea. A fost, mărturisește în cartea sa, unul dintre misterele frumoase ale experienței ei de mamă.


Foto: Hepta, Daily Mail