Va pune noua lege a învăţământului capăt privilegiilor din sistem? E prea devreme să dăm un răspuns, dar vedem situaţia dezastruoasă de acum. Sistemul public de educaţie e unul falimentar şi aflat la dispoziţia clanurilor de profesori.

Va pune noua lege a învăţământului capăt privilegiilor din sistem? E prea devreme să dăm un răspuns, dar vedem situaţia dezastruoasă de acum. Sistemul public de educaţie e unul falimentar şi aflat la dispoziţia clanurilor de profesori. Nu are nicio treabă cu copiii sau cu părinţii. E un sistem care-i serveşte pe profesori, pe unii profesori. Părinţii sunt buni doar să cotizeze şi să cumpere culegeri tâmpite pentru copii.

Acesta e motivul pentru care sindicatele din învăţământ se opun noii legi. Sistemul de educaţie a ajuns la cel mai de jos nivel. Copiii nu fac nimic la şcoală, iar părinţii, pentru a-i ajuta, plătesc meditaţii. Ce sistem gratuit de învăţământ e ăsta? De ce mai sunt plătiţi profesorii cu bani de la buget dacă ei câştigă mai mult din cadouri şi meditaţii?

Cei mai buni pleacă ”afară”

Nu ştiu ce efect va avea noua lege, ce tensiuni sociale va declanşa, dar, în mod sigur, trebuia făcut ceva. Educţia nu ţine de un partid politic şi, de 20 de ani, nu s-a făcut mai nimic în acest domeniu. S-a păstrat vechiul sistem comunist, care, în aceste două decenii, a generat cancere sociale, cum ar fi fabricile de diplome, copiatul la examene sau şpaga pentru profesori. Educaţia în România e moartă demult. Nici măcar la nivel de olimpici nu mai suntem forţa de odinioară. Copiii străluciţi o zbughesc rapid din ţară, primesc burse la liceele din Budapesta, Viena, Londra, Berlin sau Paris, ca să nu mai vorbim de faptul că din ce în ce mai mulţi tineri aleg universităţile din străinătate.

Interesul pentru învăţământul românesc a scăzut dramatic în rândul părinţilor care chiar sunt interesaţi de educaţia copiilor. Educaţia e cea mai mare avere pe care poţi să o oferi urmaşilor. În lipsa acesteia, orice avere poate fi risipită, pe când o persoană educată va face faţă oricărei provocări a vieţii. Şi mai e ceva, educaţia are legătură cu calitatea învăţăturii şi nu cu cantitatea. E plină lumea de tocilari eşuaţi, conduşi de indivizi adaptaţi.