Stela Popescu, sarbatori departe de casa
Marea actrita a acceptat sa ne vorbeasca in prag de Sarbatori, in exclusivitate, despre brad, cozonaci si atmosfera specifica acestei perioade.
Marea actrita a acceptat sa ne vorbeasca in prag de Sarbatori, in exclusivitate, despre brad, cozonaci si atmosfera specifica acestei perioade. Dar am ajuns sa vorbim si despre actorie, copilarie, familie si barbatul vietii ei - regretatul Puiu Maximilian.
O sa ti se para foarte ciudat, dar tocmai anul acesta nu ma pregatesc pentru Sarbatori, pentru ca plec intr-un turneu cu Opera Comica pentru copii, in Canada. Imi face mare placere sa plec in Canada, am prieteni acolo, plec cu un spectacol deosebit, cu "Chirita", pe care ni l-au cerut, iar asta e o bucurie. Insa, imi pare rau, ca nu pot sa fac bradul de Craciun. Plec pe 17 si ma intorc pe 3, deci nu are niciun sens.
Pentru mine sarbatoarea Craciunului a fost cea mai frumoasa sarbatoare pana acum 11 ani cand s-a prapadit Puisor. Acela a fost un Craciun ingrozitor, mai ales ca i-am promis ca vom apuca sa facem pomul de Craciun acasa si nu s-a mai putut. A murit exact cu 10 zile inainte. Sunt groaznice ultimele clipe ale omului sau oamenilor care-ti sunt dragi. Mai bine esti plecat in lume si regreti toata viata ca nu ai fost de fata. Este sinistru. Cu toate astea, regret ca nu sunt acasa, pentru ca aveam, in fiecare an, obiceiul sa facem pom de Craciun si in fiecare an invitam prietenii la noi acasa. Craciunul se facea intotdeauna la noi acasa. Lui Puisor ii placea sa vada pomul, il faceam inainte cu cateva zile si stateam si-l admiram. Totdeauna am avut cadouri pentru prieteni, pachete sub pom, este un ritual al sarbatorilor care-ti da o stare de fericire, de bucurie.
"Vin acasa si sunt tot singura, uneori imi e foarte greu”
Nu, eu am avut o copilarie destul de speciala. Noi ne-am refugiat din Basarabia cand eu aveam 8 ani, iar pe tata l-au deportat cand eu aveam 5 ani, deci toata copilaria mea a fost intre doua drumuri. Intai pentru ca l-au luat pe tata, l-au dus direct la Vladivostock. Pe urma, pentru ca am plecat noi in Romania cu o ladita cu 2 furculite, doua perne, doua cutite si doua bluze. Pana ne-am stabilit, pana s-au asezat lucrurile... a fost un val-vartej pentru ca au vrut sa ne duca inapoi in Basarabia... Evident ca nu ne duceau in Basarabia, pentru ca tata era deportat, ne duceau in cine stie ce loc. Am avut o copilarie foarte agitata si mama nu a apucat sa-mi faca pom de Craciun. Imi spunea: "Ei lasa, ca Mos Craciun vine ca sa-ti cumpere ce-ti trebuie tie. Iti trebuie ciorapi, iti trebuie bluze, iti trebuie pantalonasi...".
Obiceiul acesta l-am luat mult mai tarziu, cand deja m-am maturizat, dupa ce am terminat facultatea, m-am casatorit si atunci, dintr-o data, starea asta din familie iti impune sa tii seama de anumite obiceiuri, de anumite lucruri care sunt foarte folositoare familiei.
Acum fac in continuare pomul de Craciun, insa, sigur, ca acum este trist pentru mine. Stii cum e? Viata nu sterge, calca. Lucrurile nu se uita niciodata. De exemplu, dupa o zi in care am fost foarte vesela, toata lumea a fost draguta cu mine, am lucrat, vin acasa si sunt tot singura, uneori imi e foarte greu. Dar, asta este, viata merge mai departe. Fac pom de Craciun si gatesc bunatati.
Gatesc ciolan la cuptor cu varza calita sau cartofi unguresti cu ceafa. Deci, fac mancaruri foarte satioase si aici ar trebui sa ma certi. Eu fac mancarurile gustoase, picante. Mie imi place mancarea romaneasca, poate tocmai pentru ca este asa de zdravana, insa mai sunt oameni care mananca foarte putin: o cescuta de consome sau pun intr-o farfurie mare o bucatica mica de ceva si pe putina maioneza mai toarca un carnacior - o urma de ceva pe langa (rade). Eu sunt mancacioasa si de aceea imi place mancarea consistenta, picanta si buna. Asta nu inseamna ca nu fac si lucruri mai speciale, am invatat pentru ca am umblat in toata lumea. Calatorind, inveti foarte multe lucruri si retete si obiceiuri si iti vine sa le pui in practica aici, cand iti vin prietenii in vizita. De exemplu, eu am din Australia, primita cadou, o fata de masa splendida, japoneza, care in fiecare colt are un fel de buzunaras facut din acelasi material, unde se pun betele clasice cu care se mananca. Sigur ca imi vine cateodata sa fac acasa un fel de masa japoneza cu creveti, cu coada de langusta, cu legume. Numai ca nu prea am timp. Este ca la teatru, este un fel de spectacol sa pregatesti o asemenea masa pentru 4 - 6 persoane, iti ia timp. Eu cum sunt - Doamne ajuta! - tot timpul foarte ocupata, imi e mai greu.
Cum va pregatiti pentru sarbatorile care se apropie?
O sa ti se para foarte ciudat, dar tocmai anul acesta nu ma pregatesc pentru Sarbatori, pentru ca plec intr-un turneu cu Opera Comica pentru copii, in Canada. Imi face mare placere sa plec in Canada, am prieteni acolo, plec cu un spectacol deosebit, cu "Chirita", pe care ni l-au cerut, iar asta e o bucurie. Insa, imi pare rau, ca nu pot sa fac bradul de Craciun. Plec pe 17 si ma intorc pe 3, deci nu are niciun sens.
Pentru mine sarbatoarea Craciunului a fost cea mai frumoasa sarbatoare pana acum 11 ani cand s-a prapadit Puisor. Acela a fost un Craciun ingrozitor, mai ales ca i-am promis ca vom apuca sa facem pomul de Craciun acasa si nu s-a mai putut. A murit exact cu 10 zile inainte. Sunt groaznice ultimele clipe ale omului sau oamenilor care-ti sunt dragi. Mai bine esti plecat in lume si regreti toata viata ca nu ai fost de fata. Este sinistru. Cu toate astea, regret ca nu sunt acasa, pentru ca aveam, in fiecare an, obiceiul sa facem pom de Craciun si in fiecare an invitam prietenii la noi acasa. Craciunul se facea intotdeauna la noi acasa. Lui Puisor ii placea sa vada pomul, il faceam inainte cu cateva zile si stateam si-l admiram. Totdeauna am avut cadouri pentru prieteni, pachete sub pom, este un ritual al sarbatorilor care-ti da o stare de fericire, de bucurie.
"Vin acasa si sunt tot singura, uneori imi e foarte greu”
Aveti traditii sau obiceiuri pe care le pastrati din copilarie?
Nu, eu am avut o copilarie destul de speciala. Noi ne-am refugiat din Basarabia cand eu aveam 8 ani, iar pe tata l-au deportat cand eu aveam 5 ani, deci toata copilaria mea a fost intre doua drumuri. Intai pentru ca l-au luat pe tata, l-au dus direct la Vladivostock. Pe urma, pentru ca am plecat noi in Romania cu o ladita cu 2 furculite, doua perne, doua cutite si doua bluze. Pana ne-am stabilit, pana s-au asezat lucrurile... a fost un val-vartej pentru ca au vrut sa ne duca inapoi in Basarabia... Evident ca nu ne duceau in Basarabia, pentru ca tata era deportat, ne duceau in cine stie ce loc. Am avut o copilarie foarte agitata si mama nu a apucat sa-mi faca pom de Craciun. Imi spunea: "Ei lasa, ca Mos Craciun vine ca sa-ti cumpere ce-ti trebuie tie. Iti trebuie ciorapi, iti trebuie bluze, iti trebuie pantalonasi...".
Obiceiul acesta l-am luat mult mai tarziu, cand deja m-am maturizat, dupa ce am terminat facultatea, m-am casatorit si atunci, dintr-o data, starea asta din familie iti impune sa tii seama de anumite obiceiuri, de anumite lucruri care sunt foarte folositoare familiei.
Acum fac in continuare pomul de Craciun, insa, sigur, ca acum este trist pentru mine. Stii cum e? Viata nu sterge, calca. Lucrurile nu se uita niciodata. De exemplu, dupa o zi in care am fost foarte vesela, toata lumea a fost draguta cu mine, am lucrat, vin acasa si sunt tot singura, uneori imi e foarte greu. Dar, asta este, viata merge mai departe. Fac pom de Craciun si gatesc bunatati.
Ce obisnuiti sa gatiti in aceasta perioada?
Gatesc ciolan la cuptor cu varza calita sau cartofi unguresti cu ceafa. Deci, fac mancaruri foarte satioase si aici ar trebui sa ma certi. Eu fac mancarurile gustoase, picante. Mie imi place mancarea romaneasca, poate tocmai pentru ca este asa de zdravana, insa mai sunt oameni care mananca foarte putin: o cescuta de consome sau pun intr-o farfurie mare o bucatica mica de ceva si pe putina maioneza mai toarca un carnacior - o urma de ceva pe langa (rade). Eu sunt mancacioasa si de aceea imi place mancarea consistenta, picanta si buna. Asta nu inseamna ca nu fac si lucruri mai speciale, am invatat pentru ca am umblat in toata lumea. Calatorind, inveti foarte multe lucruri si retete si obiceiuri si iti vine sa le pui in practica aici, cand iti vin prietenii in vizita. De exemplu, eu am din Australia, primita cadou, o fata de masa splendida, japoneza, care in fiecare colt are un fel de buzunaras facut din acelasi material, unde se pun betele clasice cu care se mananca. Sigur ca imi vine cateodata sa fac acasa un fel de masa japoneza cu creveti, cu coada de langusta, cu legume. Numai ca nu prea am timp. Este ca la teatru, este un fel de spectacol sa pregatesti o asemenea masa pentru 4 - 6 persoane, iti ia timp. Eu cum sunt - Doamne ajuta! - tot timpul foarte ocupata, imi e mai greu.
Citeste in continuare
-
-
Când începe Postul Crăciunului și care sunt zilele cu dezlegare la pește
Actualitate · Tema zilei
-
-
”Cât încă mai există o casă părintească în care te poți întoarce, ești acasă!” Povestea impresionantă a româncei care a lăsat tot și a plecat din România în 2003
Divertisment · Din culise
-
Crăciunul cu Jamie, pe TV Paprika
Actualitate · Stirea zilei
-
Cum arată deserturile de Crăciun în întreaga lume
Casă şi familie · Acasa
-
Ce va face fiecare zodie în ziua de Crăciun
Horoscop · Astrologie
Am vrut sa scriu undeva un comentariu despre cum a fost Coana Chirita la noi in Ottawa acum o saptamina, dar mai ales cum a fost Stela Popescu. Mi-a fost un pic de jena pentru ca "sala" nu a primit-o cu atita caldura cu care m-as fi asteptat. Oamenii se mai schimba se mai racesc, pentru mine insa a fost ca o vizita nesperata si placuta, acasa. Asa ca m-am lasat cucerita inca o data de talentul profesionalismul si daruirea cu care actorii, cintaretii si balerinii Operetei pentru copii s-au prezentat. Si chiar daca la inceput Cona Chirita a parut nitel obosita ,am inteles :virsta, drumul, fusul orar, orice inceput la niste ani, e mai greoi.. Dar cind dupa opereta, Stela a coborit de pe scena in sala, si si-a salutat publicul , ei , atunci am recunoscut-o pe marea noastra artista. Ca inca "se tine bine" e inutil sa spun, este o Doamna printre putinele ramse ale teatrului romanesc, si o admir pentru taria ei de a trai de multa vreme doar pentru publicul ei. Intre daruirea cu care joaca, si zimbetele cu care ne inunda sufletele, se mai ghiceste si cite o umbra de tristete, dar atit de fugara, incit cine n-o cunoaste indeajuns pe actrita, pare ca se inseala. Pentru viata si teatrul sau dati-mi voie sa-i spun Multam fain, si Craciunul sa va aduca mai multa alinare, draga noastra Stela.
Sunteti o adevarata Doamna!Sa va dea intr-adevar Dumnezeu sanatate si tot ceea ce doriti!Mi-ati bucurat sufletul cu acest interviu si chiar mi-au dat lacrimile cand am citit ultima parte a lui.E un lucru mare in ziua de azi sa fii fericit intr-adevar si sa gasesti pe cineva care sa te respecte,oricat de multa rabdare si calm ai avea.Sarbatori Fericite tuturor!
Vizionez Aniela doar pentru ca joaca Stela Popescu, imi place la nebunie, va admir foarte tare si mi-ar face placere sa vi se distribuie aceste mesaje si sa stiti ca lumea va iubeste si apreciaza tot ce faceti pentru noi. Multa sanatate. Multumim
Buna, Dora. Multumesc pentru comentariu. Am facut modificari in text, insa trebuie spus ca intr-un articol de aproape 18.000 de semne este imposibil sa nu existe mici greseli. Multumesc din nou si sper sa ne auzim si pe viitor.
Fara ''doar'' si ''poate'', un interviu binevenit cu o ADEVARATA STEA a Romaniei; o singura problema ar fi calitatea redactarii textului, contine nepermis de multe greseli, pe care ma indoiesc ca intervievata le-a facut... Si ne este pentru prima data... Si chiar as dori si eu sa stiu unde in Canada se tin reprezentatiile doamnei Stela Popescu. Multumesc si va doresc Sarbatori minunate tuturor!!!
Sa va dea domnul sanatate, multumesc ca existi.
Cu admiratie si respect va salut din adincul inimii. MI-ati inveselit si incintat copilaria, va admir din totdeauna. Pentru mine STELA POPESCU este un monument a-l teatrului si show-buisness-u-lui rominesc in general. Sa fiti sanatoasa, iubita, admirata pentru eternitate.
O actrita remarcabila ,cu un stil bine definit ,la care calitatea,profunzimea ,comicul si dramaticul se imbina in cea mai minunata proportie.Tot respectul si admiratia pentru o actrita care pune inaintea cantitatii ,calitatea .Ii doresc multa sanatate si pace sufleteasca .Un an tot atat de bun cum a fost si 2009 ,cel putin!
multumesc ca existi
Iti multumesc pentru ca existi!
IN CIUDA VARSTEI SALE DESTUL DE AVANSATA STELA POPESCU PLEACA IN TURNEU IN CANADA, PT A DISTRA OAMENII DE ACOLO SI PE ROMANII STABILITI IN CANADA DE FOARTE MULTI ANI, EA E O PERSOANA F VESELA SI TRAIESTE LA MAXIM VIATA,ASTA O TINE ASA CU SUFLETUL MEREU TANAR
Da, mi-a bucurat mie si familiei mele multi ani din tineretea mea petrecuta in Romania cu spctacolele ei inegalabile. O actrita de neinlocuit, pot spune ca aproape perfecta. Unde urmeaza sa dai aceste spctacole in Canada(in ce orase ?)si pe ce data vor fi caci sint stabilita de mult acolo si mi-asi dori eu si sotul meu sa mai vedem un spectacol cu tine. La multi ani cu sanatate! Ioana
este o femeie plina de caracter,feminitate si omenie..o talentata actrita ...ma bucur ca am avut ocazia sa o intalnesc la studiourile Buftea facand parte la filmarile 'Regina'....Sarbatori Fericite tuturor!