Alegem produse organice sau convenționale? De ce avem nevoie de amândouă
Dietă & Fitness · Nutritie / 01.11.2019

Mulți sunt dispuși să plătească mai mult pentru produsele organice. Dar este agricultura organică soluția pentru a reduce impactul asupra mediului? Și ne putem baza pe ea pentru a asigura hrana întregii populații a globului, în detrimentul agriculturii convenționale? Realitatea ne arată că avem nevoie de amândouă.

Pe măsură ce populația globului continuă să se mărească, tot mai mulți oameni se întreabă cum pot să reducă impactul asupra mediului prin alegerile lor alimentare. Consumatorii privesc, de obicei, alimentele organice ca pe un mod efectiv de a reduce impactul asupra mediului. Studiile arată că, indiferent de zona geografică, primele motive pentru a cumpăra alimente organice sunt legate de grija pentru sănătate și mediu. 
Oamenii sunt chiar dispuși să plătească mai mult pentru produsele organice, iar unele studii arată că ar plăti chiar dublu față de prețurile standard. Dar este, oare, agricultura organică soluția optimă pentru a reduce impactul dietelor noastre asupra mediului? 
Și ne putem baza pe ea pentru a asigura în continuare hrana întregii populații a globului, renunțând la agricultura tradițională?

Înainte de a compara agricultura convențională și cea organică, trebuie să vedem care sunt diferențele dintre acestea. 

Agricultura organică implică obținerea culturilor și creșterea animalelor fără fertilizatori sintetici, pesticide, regulatori de creștere a plantelor, nanomateriale și organisme modificate genetic. Însă ”organic” nu înseamnă obligatoriu "fără chimicale" - substanțele chimice sunt adesea folosite în agricultura organică, dar numai dacă nu sunt fabricate sintetic, cu excepția unui număr redus și aprobat de National Organic Standards Board.

Agricultura convențională reprezintă orice sistem agricol care folosește unul sau mai multe stimulente sintetice.

Creșterea ecologică a animalelor impune hrănirea acestora numai cu furaje organice certificate, fără administrarea de antibiotice pe durata întregii lor vieți (cu excepția cazurilor de urgență, precum boli sau alerte privind risc de infecții). În creșterea convențională a animalelor nu există limitări asupra certificării hranei, iar antibioticele și hormonii de creștere sunt folosiți pe scară largă.
Standardele privind creșterea animalelor pot varia de la o țară la alta, dar în cele mai multe, animalele trebuie să aibă acces afară. Creșterea găinilor în baterii nu mai este permisă. Animalele pot fi crescute în cuști sau în țarcuri ori în libertate, iar metodele folosite sunt menționate, de regulă, pe etichetele produselor.
În ciuda percepției pozitive de care se bucură agricultura organică, cea convențională are de multe ori rezultate mai bune în privința impactului asupra mediului și a productivității.
 Însă sunt și condiții în care agricultura ecologică poate fi considerată mai potrivită, se arată într-un articol publicat pe platforma Our World in Data.

Problema agriculturii organice: nu este sustenabilă

Comparația impactului pe care cele două tipuri de agricultură îl au asupra mediului nu are nicio relavanță dacă este analizată într-un singur studiu. Însă o meta-analiză care reunește mai multe studii poate oferi o imagine mai corectă.
O meta-analiză a rezultatelor comparațiilor făcute pe 742 de sisteme agricole și pe 90 de produse alimentare, realizată în 2017 de cercetătorii Michael Clark și David Tilman, a studiat impactul asupra mediului al diferitelor tipuri de culturi și de creștere a animalelor.

Cele mai clare rezultate sunt cele referitoare la folosirea pământului și a energiei pentru obținerea producției. 

La primul capitol, agricultura convențională generează producții semnificativ mai mari în comparație cu cea organică - pentru a produce aceeași cantitate de alimente, agricultura organică folosește mai mult teren. Acest lucru duce la un consum invers de energie: în producția industrială de substanțe chimice folosite de agricultura convențională (fertilizatori și pesticide) care este un proces intensiv ce necesită multă energie.
Randamentul mai redus al agriculturii ecologice înseamnă că mai mult teren este folosit pentru a produce mai puține alimente, iar asta ne arată că agricultura organică nu este sustenabilă. Un articol publicat de Forbes în 2015 arăta că suprafața totală de teren dedicată în 2014 în Statele Unite culturilor organice reprezenta doar 0,44% din totalul culturilor, dar dacă agricultura organică s-ar extinde semnificativ, eficiența sa redusă ar deveni problematică.
Un avantaj important al culturilor organice este expunerea redusă la substanțele toxice din pesticide. În schimb, pentru aceeași cantitate de alimente produse, agricultura organică poluează mai mult mediul cu azot decât cea tradițională.

În privința emisiilor de gaz, nu există un învingător net. 

Rezultatele meta-analizei diferă mult în funcție de tipul alimentelor, iar în general sursele de emisii de gaz folosite în cele două tipuri de agricultură tind să se anuleze unele pe celelalte. Valoriile medii obținute arată că, pentru a reduce emisiile poluante, ar trebui să cumpărăm boabe de leguminoase și fructe organice, în schimb legumele, cerealele și produsele animale să fie convenționale, se arată în articolul citat.

Din perspectiva impactului asupra mediului, agricultura organică tinde să fie mai bună în anumite privințe, iar cea convențională din altele. 

Comparând toate tipurile de impact asupra mediului pe care le au cele două tipuri de agricultură, rezultă că folosirea energiei, singura categorie la care agricultura ecologică prezintă un avantaj net, este mai puțin importantă decât alte tipuri de impact, se arată în articolul publicat de Our World in Data.

Este agricultura intensivă soluția cea mai potrivită?

Pe fondul îngrijorării privind efectele asupra mediului, am fi tentați să credem că este mai bine să facem agricultura convențională cât mai intensivă posibil. Există, însă, câteva motive pentru care acest punct de vedere se dovedește simplist.
Tipurile de impact studiate în meta-analiza din 2017 nu acoperă o altă presiune ecologică importantă: biodiversitatea. Încă lipsesc multe comparații edificatoare în ceea ce privește impactul asupra biodiversității, tot mai afectată de anumite aspecte ale agriculturii - folosirea pesticidelor (care sunt toxice pentru anumite specii), eroziunea solului, distrugerea habitatului unor specii etc.
Un studiu realizat în 2017 arată un declin cu peste 75% al populației de insecte în ultimii 27 de ani. Deși cauza principală a acestui fenomen nu este clară, se pare că pesticidele ar fi un factor-cheie.
Nu trebuie să cădem, însă, într-o extremă: agricultura organică are și ea impact asupra biodiversității, dar acesta nu este atât de puternic din cauza folosirii reduse a substanțelor chimice. Studiile arată că agricultura organică necesită mai mult teren decât cea tradițională: ar trebui să cultivăm mai intensiv o arie mai mică (ceea ce înseamnă că biodiversitatea va fi sever afectată în acea zonă) sau să cultivăm și să creștem animale organic, afectând biodiversitatea (probabil într-o mai mică măsură) pe o zonă mai mare? Încă nu există un consens cu privire la cea mai bună abordare în această dilemă.
Un alt punct de vedere important este că agricultura tradițională nu se dovedește neapărat mai bună în toate tipurile de hrană. 
Contextul joacă un rol important, se arată în articolul publicat de Our World in Data. 

Din întreaga dezbatere, agricultura organică versus convențională se detașează trei concluzii:

- Percepția comună că agricultura organică este mai bună din principiu sau că e ideală pentru reducerea impactului asupra mediului reprezintă o prejudecată clară.
- Dezbaterea dintre avocații celor două tipuri de agricultură este deseori polarizată inutil. Sunt scenarii în care un sistem se dovedește mai bun decât celălalt și viceversa. Dacă ar fi să alegem între una și cealaltă, cel mai bine ar fi să consumăm boabe de leguminoase și fructe organice, iar celelalte alimente să fie non-organice (legumele, cerealele și produsele animale). 
- Discuția organic-convențional derivă de multe ori din alte aspecte ale alegerilor noastre alimentare, care au un impact mai mare. Dacă urmărești să reduci impactul asupra mediului al dietei tale, atunci ceea ce mănânci poate conta mai mult decât modul în care e produsă acea hrană. Altfel spus, dacă principala ta grijă este cum sunt produși cartofii care însoțesc friptura din farfurie, organic sau convențional, atunci atenția ta nu este concentrată pe deciziile care pot avea cel mai mare impact, se arată în articolul citat.

Hrana organică e mai sigură pentru sănătate?

În ceea ce privește sănătatea, mulți consumatori consideră hrana organică mai sigură, datorită expunerii mai mici la pesticide. Clark și Tilman au notat în studiul lor că în mod sigur hrana organică are concentrații mai mici de reziduuri de pesticide. 
Un alt studiu, realizat în urma a trei cercetări efectuate de Programul Pesticide Data (din cadrul Departementului Agriculturii din SUA, Programul de supraveghere al pieței din cadrul Departamentului de Reglementare al Pesticidelor din California) și de Uniunea Consumatorilor, a arătat că alimentele organice aveau în jur de o treime din cantitatea de reziduuri înregistrată de produsele cultivate în mod obișnuit.
Nu este o surpriză, dat fiind faptul că folosirea pesticidelor în agricultura tradițională este ultracunoscută. 

Totuși, trebuie să ne facem griji pentru efectele pesticidelor asupra sănătății?

Organizația Mondială a Sănătății a stabilit anumite "doze zilnice acceptabile" în care pesticidele nu au efecte cancerigene asupra sănătății umane. Guvernele și organismele din piața alimentară impun și ele niveluri care stabilesc limita maximă de reziduuri. Limitele și standardele pentru reziduurile de pesticide sunt constant întărite.
Un studiu american a analizat reziduurile celor mai folosite zece pesticide. Autorii au cercetat în baza de date a Departamentului Agriculturii din SUA rezultatele controalelor din 2000 până în 2008. Toate pesticidele au ieșit mult sub dozele cronice de referință. Doar un produs avea un nivel de reziduuri mai mare de 1% din doza cronică. 75% din măsurători au indicat prezența pesticidelor sub 0,01% din limita admisă. 
Așadar, nivelurile de pesticide erau de un milion de ori mai mici decât ar fi fost nevoie pentru ca expunerea la acțiunea lor să aibă efecte observabile. 
Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro