Sunt şi persoane care o suportă, care s-au antrenat pentru asta. Viaţa ne duce, încet, încet, spre singurătate. O dată cu vârsta suntem din ce în ce mai singuri. Şi, cu toate astea, privim singurătatea ca pe o boală sau ca pe un handicap.

Sunt şi persoane care o suportă, care s-au antrenat pentru asta. Viaţa ne duce, încet, încet, spre singurătate. O dată cu vârsta suntem din ce în ce mai singuri. Şi, cu toate astea, privim singurătatea ca pe o boală sau ca pe un handicap.

Societatea ne învaţă, de la o vârstă fragedă, că nu e bine să fim singuri. Copiii care se izolează sunt duşi la psiholog. Părinţii se enervează când adolescenţii se închid în cameră. La şcoală, e o adevărată dramă dacă nu faci parte dintr-un grup, dacă n-ai câţiva ”prieteni” măcar pe Facebook.
Mereu suntem în căutarea prietenilor, a unui iubit mai de doamne-ajută, a unei confidente sau a unui animal de casă. Toţi au rolul de a ne face să nu ne simţim singure.

Iubirea şi alte persoane

Dar singurătatea nu e rea. De multe ori, capacitatea de a o accepta, de a ţi-o face aliat, te ajută să devii mai puternică. În singurătate înveţi să te cunoşti, înveţi să trăieşti alături de tine, înveţi despre oameni şi înveţi să nu-ţi fie teamă. Singurătatea n-are nimic supeficial. Pe când o ieşire cu prietenii e plină de amănunte nesemnificative. Iubirea e mai aproape de singurătate. E nevoie de doar două persoane pentru a se întâmpla. De la trei în sus, iubirea se transformă în perversiune. Ca să nu mai spunem, că poţi foarte bine să-l iubeşti pe celălalt şi dacă eşti singură.
În lumea modernă, singurătatea e alungată prin zgomot şi lumini, prin emisiuni TV, DVD-uri, internet, reviste şi ziare. Trebuie să ne fi fost tare frică de ea de am inventat atâtea chestii.

Ne naştem singuri şi plecăm din această lume tot singuri. Între aceste două limite facem tot posibilul să dăm o altă impresie. Nu-ţi fie frică de singurătate. Face parte din tine. Împrieteneşte-te cu ea şi nu vei mai fi niciodată singură!