Oricât ai vrea, nu poţi fi mereu fericită. Tristeţea e normală, perpetuarea ei, nu. Tristeţea e provocată ori de un eveniment exterior, ori de unul interior.

Oricât ai vrea, nu poţi fi mereu fericită. Tristeţea e normală, perpetuarea ei, nu. Tristeţea e provocată ori de un eveniment exterior, ori de unul interior.

Tristeţea venită din afară e mai greu controlabilă, dar contează cât de mult te afectează şi cum îi faci faţă. Te laşi sub dominaţia ei sau, la un moment dat, te desprinzi şi încerci să te întorci pe linia de plutire.
Dacă eşti o fire sensibilă, te vei întrista mai uşor şi mai des. Asta nu e neapărat ceva rău, dar e important să faci faţă tristeţii. Să nu te laşi doborâtă, mai ales de evenimente pe care nu le-ai provocat tu şi pe care nu le poţi controla. E absurd să fii tristă că se schimbă vremea, dar e atât de des întâlnită o astfel de tristeţe.

Calm şi pasiune

Mai e şi tristeţea care vine din interior. Cea provocată de o frustrare, de faptul că nu ai ce-ţi doreşti, că nu ţi-a ieşit ce ţi-ai propus. E tristeţea provocată de dragoste şi de faptul că-ţi doreşti atât de multe. Un bun început pentru a evita tristeţea e să-ţi doreşti mai puţin, să-ţi iei viaţa în propriile mâini şi să faci lucruri.

Gândeşte-te mai puţin la nefericirea ta şi urmăreşte-ţi cu calm şi pasiune scopurile. Unele le vei atinge, altele, nu. Caută-ţi scopuri noi şi continuă. Nu lăsa tristeţea să te doboare!