În civilizaţiile occidentale, o aventură extraconjugală duce, de cele mai multe ori, la sfârşitul relaţiei. În România nu e tocmai aşa. Bărbatul e iertat, femeia e condamnată. De ce?

În civilizaţiile occidentale, o aventură extraconjugală duce, de cele mai multe ori, la sfârşitul relaţiei. În România nu e tocmai aşa. Bărbatul e iertat, femeia e condamnată. De ce?
În România, dezbaterea asupra înşelatului în cuplu e cumva diferită faţă de cea din ţările occidentale. În cultura SUA, dacă un partener calcă greşit e echivalent cu sfârşitul relaţiei. Cel puţin asta ne spune seria de intrigi din filmele de la Hollywood. Această restricţie are legătură cu morala strictă a americanilor, o societate în care cel care minte trebuie să suporte consecinţele. În România, valorile sunt relative, iar minciuna e privită cu îngăduinţă.

Cine este şeful?

Femeile din România sunt mai iertătoare. Privesc bărbaţii cu mai multă înţelegere şi se gândesc întotdeauna la salvarea relaţiei şi nu la distrugerea ei. Asta în cazul în care e vorba de un accident. Dacă e vorba de ”trădare”, cum spune Caragiale, lucrurile se schimbă. Dar nici atunci, bărbatul nu e de vină, ci, mai degrabă, cealaltă femeie.
Acest lucru se întâmplă pentru că în viaţa cuplurilor din România, partenerii nu sunt egali. Bărbatul păstrează încă un ascendent asupra femeii. Acesta, de cele mai multe ori, e unul material. Aduce cei mai mulţi bani în casă, e şef şi i se acceptă ”mici greşeli”.

Pe de altă parte, o femeie nu are dreptul să greşească. Aceeaşi inegalitate îi refuză femeii şansa de a călca greşit. Dacă înşeală, trebuie să plătească. Bărbatul se consideră umilit, rănit în orgoliul propriu, iar cuplul se destramă.