Candice-Marie Fox a dus o luptă epuizantă cu boala, dar nu şi-a pierdut atitudinea pozitivă
Asemenea multor oameni care au trecut prin lupta traumatizantă a confruntării cu cancerul, Candice-Marie consideră că această experienţă a schimbat-o în bine. Poate că spusele sale sună bizar, dar cine ştie mai bine ce înseamnă să treci prin aşa ceva decât un bolnav de cancer? "Îi sunt recunoscătoare cancerului pentru că m-a transformat în persoana care trebuia să fiu", a mărturisit ea.

Calvarul a început în 2011, când ea a descoperit că avea o tumoare deasupra claviculei stângi, iar la ecografie i-au fost depistate în jur de 20 de carcinoame tiroidiene. Medicii au fost direcţi cu ea, pentru că situaţia era gravă şi impunea o măsură urgentă: dacă nu o operau pentru a scoate tumorile, urma să-şi piardă vocea, apoi avea un risc de deces foarte mare în cel mult un an. Aşa că a suferit o intervenţie de patru ore şi jumătate.

A urmat radioterapia, pentru a distruge orice celulă canceroasă rămasă în corp după operaţie. După două luni, doctorii i-au făcut alte analize. Şi atunci a venit şocul cel mare: Candice a aflat îngrozită că boala ei devenea mai puternică - cancerul se răspândise în ficat şi în spatele gâtului. Ca şi cum nu era destul, avea celule cu potenţial cancerigen în plămâni. Doctorii i-au spus că mai poate trăi cel mult vreo cinci ani, iar asta cu mult noroc.

Candice murea. Fiecare zi era încă o filă albă, nescrisă, smulsă dintr-o agendă descompletată şi aruncată la coşul de gunoi - până la copertă nu mai era mult. Şi apoi, sfârşitul.

Doctorii i-au spus să revină la spital după şase luni pentru a urma chimioterapia, ca să-i frâneze dezvoltarea cancerului, dar ea a refuzat. Ştia bine ce însemna asta. Şi-a pierdut cel mai bun prieten, Jamie Brownsmead (31 de ani) şi vărul, Frankie Gerathy, în vârstă de numai 13 ani, în 2009, şi e convinsă că citostaticele i-au ucis. Candice, care atunci locuia în Australia, îşi aminteşte: "Eram o plângăcioasă. Mă gândeam la cum am ajuns în situaţia asta. Ăsta a fost cel mai negru moment cât am stat în spital. Doctorul mi-a zis să mă întorc la spital după nouă luni, pentru că tratamentul era prea puternic şi depăşeam doza. Imediat în mintea mea s-a declanşat alarma. Prietenul meu cel mai bun şi vărul meu muriseră din cauza chimioterapiei şi eu nu aveam de gând să fac aşa ceva."

După faza disperării, tânăra s-a mobilizat şi a căutat o ieşire din situaţia dificilă în care se afla: "Am fost foarte puternică atunci. Am încetat să mă închid în mine şi să plâng. Am înţeles că mai am cinci ani la dispoziţie aşa cum ziceau ei sau şase luni aşa cum doream eu şi să le arăt că pot să mă descurc singură. Am început să mănânc o grămadă de fructe - am avut săptămâni în care dieta mea numai asta a inclus."Candice a făcut o schimbare radicală de tactică. Mai întâi, a căutat informaţii pe internet şi după ce s-a documentat temeinic a decis că doar o dietă bazată în întregime pe fructe şi legume o poate ajuta. S-a concentrat în special pe ananas, foarte bogat în bromelaină, despre care nutriţioniştii spun că alungă cancerul şi pe meniuri energizante.

Dar schimbarea nu s-a limitat doar la alimentaţie, altfel ar fi fost inutil. S-a lăsat de fumat, a început să facă yoga, s-a despărţit de soţul ei, cu care era căsătorită de doi ani, a renunţat la produsele cosmetice toxice, la spray-urile de curăţenie din comerţ. S-a înscris într-o grupă de dans care susţinea spectacole pe stradă, a făcut meditaţie şi s-a angajat cu normă întreagă pe post de curier. A abandonat tot ce o putea trăgea înapoi din drumul spre eliberarea de cancer. N-a fost uşor, dar era atât de decisă încât nu mai ezita.