Amelia Earhart, prima femeie care a zburat peste Atlantic, a murit la finalul anilor 1930. Avionul ei s-a prăbuşit în Pacific, în 1937, în încercarea sa de a înconjura Pământul. S-a presupus întotdeauna că Earhart a murit în acel accident şi că rămăşiţele trupului ei au dispărut în apele oceanului.

Recent, International Group for Historic Aircraft Recovery (TIGHAR) a transmis o nouă teorie: scheletul unui naufragiat găsit în insula Nikumaroro, Kiribati, în 1940, ar putea să fi fost al Ameliei Earhart.

TIGHAR încearcă să dovedească asta încă din 1998. ”Înainte să investigăm scheletul, am aflat ce ştia istoria - că Amelia Earhart a murit pe 2 iulie 1937, într-un accident de avion. Dar există un întreg capitol de final al vieţii ei pe care oamenii nu îl cunosc. A petrecut zile - poate luni - străduindu-se eroic să supravieţuiască drept un naufragiat”

, a declarat Ric Gillespie, directorul TIGHAR, pentru CNN.

Rămăşiţele pământeşti descoperite pe insula din vestul Oceanului Pacific au fost catalogate de autorităţile britanice ca aparţinând unui bărbat.

În 1998, echipa TIGHAR a recuperat documentele originale - cu măsurătorile scheletului găsit în 1940 - şi le-a transmis antropologilor Karen Burns şi Richard Jantz.

”Morfologia oaselor, în măsura în care putem aplica metodele contemporane medico-legale, par să aparţină unei femei de statura şi originea etnică a lui Earhart”

, au transmis specialiştii.

Richard Jantz, de la Universitatea din Tennessee, a observat ceva ciudat în actualizarea informaţiei despre măsurătoarea oaselor. Scheletul avea antebraţe care, pentru o femeie, erau destul de mari. El a apelat la specialistul în imagistică Jeff Glickman împreună cu care a analizat o fotografie în care Earhart apare cu braţele dezgolite. Cei doi au descoperit că antebraţele pilotului sunt identice cu cele găsite, relatează sursa citată de News.ro.

În luna august, echipa TIGHAR a dezvăluit că Earhart a transmis peste 100 de apeluri radio, prin care a cerut ajutor, între 2 şi 6 iulie 1937, ceea ce elimină prăbuşirea drept cauzalitate a morţii ei.

Radioul avionului nu ar fi funcţionat dacă motorul nu ar fi mers. ”Există documente care atestă că liniile aeriene oficiale au primit, în 1937, mesaje radio prin care se cerea ajutorul. Dacă ne uităm în presa vremii, oamenii credeau că ea era încă în viaţă. Abia când au fost trimise avioane pentru a survola insulele de unde părea că vin semnalele şi nu a fost văzut niciun aparat de zbor, căutările s-au îndreptat spre ocean”, a mai spus Gillespie.

TIGHAR este de părere că avionul nu a fost zărit pentru că, până la momentul în care au fost echipe de salvare, el a fost luat de apele oceanului. ”Dar ea a trăit un timp şi a murit pe insula aia”, a mai afirmat Gillespie.

De la sfârşitul anilor 1990, Gillespie a trimis trei expediţii arheologice la Nikumaroro, pentru a explora zona în care au fost găsite oasele.

”Am găsit urme de focuri aprinse în zona în care au fost găsite oasele. Bazat pe oasele de peşte şi de păsări găsite, Earhart a supravieţuit săptămâni, poate luni, pe insulă”, a adăugat el. Având în vedere că pe insulă nu există apă potabilă, Gillespie crede că Earhart a băut apa de ploaie adunată de pe frunze.

În zona respectivă nu au mai fost găsite alte rămăşiţe umane, ceea ce înseamnă că trupul lui Frederick J. Noonan, care naviga cu Earhart, a fost luat de apele oceanului.


Foto: Hepta